Cum să nu aibă muza mea subiect
Când tu respiri și-n versul meu torni iar
Tot dulcele tău har, prea excelent
Ca să-l găsești în orice text banal?
O, meritu-ți revine numai ție
Dacă voi rezista lecturii tale.
Căci cine-i prost să nu poată să-ți scrie
Când tu dai inspirației valoare?
A zecea muză fii, de zece ori
Mai bună decât cele de-altădată;
Cel ce te-o invoca, nemuritori
Iambi peste timp și lume să împartă.
Dacă modesta-mi muză va da bine
Cazna-i a mea, dar gloria-i la tine.
Sensul versurilor
The poem expresses the speaker's dependence on a muse for inspiration. The speaker acknowledges that the muse's influence is so powerful that it elevates even simple writing. Ultimately, the speaker attributes any success of their poetry to the muse's contribution.