Daniel Vişan-Dimitriu – Arcade
Sunt doar oglinda unei muzeCe-mi e, în inimă, văpaia,Îi sorb cuvinte dintre buzeȘi-i sunt pământ când ea e ploaia.Eu sunt doar cel ce-n vers transcrieSimțirea ei, simțirea noastră,Sunt muritorul ce-o îmbieSă-i poarte mantia albastră.C-un cântec trist ori c-o ofrandăPe un altar din care curgeUn mir cu-aromă de lavandăÎn foc de zbateri demiurge.Dansez cu iele și … Citește mai mult