Versuri corectate și adnotate
O, frânge destinul! prinosul înalt:În parcuri a noastră ființă-n coroanede spumă, ori oameni ciopliți în bazalt,în jur largi portale și bolți sub balcoane.O, clopot, te-nalță cu glas de aramăpeste-a zilelor șiruri, lumini cenușii!Coloana din Karnak, ori mândră coloanăce dăinuie lângă temple pururea vii!Azi, iscate ofrande veșnic egaleperindă sub chipul grabei orizontalegalbena zi spre nopți prea-ntinse, … Citește mai mult
Inima mea, a țelinei și cuhniei regină,mic leopard al cepei și firului subțire,îmi place-al tău imperiu cu marea-i strălucire,de vin, ulei și ceară cămara ta e plină.și-ai usturoi din brazdă în mâinile dibace,materie albastră în palme, înfocată,și visul se-ntrupează în frageda salată,furtunul ca un șarpe încolăcit se face.Tu, care cu-a ta coasă ridici parfum din … Citește mai mult
Nu te jeli că trandafirul areColți lungi și că-n adânc e lacul smead,Că norii stau ca umbrele în soareȘi-omizile pe frunze dulci mai cad.Greșeala mea, căci toți greșim, e-aceeaCă-aprob excese-n irisul opacȘi mă corup și eu pierzând aleea,Că iert mai mult decât greșești și tac.Cunosc tot jocul tău pe din-afară;Și procuror și victimă, -amândoiVom acuza … Citește mai mult
Mărturisesc că sigur suntem doi,Deși iubirea noastră e un tot:Lasă-mi păcatul mie dintre noi,De nu erai, tot trebuia să-l port.Deși-n iubiri avem același rost,Viețile-au fost ursite diferit,Astfel că și iubirii-i merge prost,Și desfătarea ei s-a risipit.Poate că n-am recunoscut ce ești,De teamă vina-mi să te pângărească,Sau cum cu bunătate mă cinstești,Doar numele-ți nu vrea să … Citește mai mult
Cât de atent am fost când am plecat,Să-mi pun la adăpost deșertăciuni,Spre-al meu folos rămâna ferecat,Încrederea-mi păzind-o de minciuni!Ce prețuiesc ți-e fără-nsemnătate,Ce mi-era tihna e amarnic gând.Tu, preaiubita, singura-ntre toate,lăsată pradă-oricărui hoț de rând.Cum de, în piept, nu te-am întemnițat,Știu, unde nu poți sta, dar simt că ești,Cu coasta, blând, te-aș fi îmbrățișat,Să poți să … Citește mai mult
O, chiulangioaică Muză, cum se poateSă uiți de adevăr și de splendoare?De-a mea iubire ambele-s legate;La fel și tu, doar astfel ai valoare.Răspunde, Muză: n-ai să-mi spui cumva”Nu-i trebuie-adevărului culori,Splendorii vreun penel, pentru-al picta;Ce-i bun e bun și fără ajustări? ”Fiindcă-i perfect, nimic n-ai să mai spui?Nu face asta, căci tu poți, de fapt,Să-l faci … Citește mai mult
Observă-te-n oglindă și spune-ntruchipăriiCă-i timpul de-o schimbare-n a rotunjimii dramă;Acea remodelare stă-n infinitul zăriiAdemenind bulucul și blestemând o mamă.Dar pentru ce-i frumoasă când asurzitu-i pântecDisprețuiește truda unei trăiri curate?Sau cine-i drăgăstosul ce-ntru-n funebru cântecAr pune gard iubirii cu-a ei posteritate?Tu ești modelul mamei și ea se prăpădeșteÎn chipul de persoană ce-și vede iar trecutul;Așa că … Citește mai mult
Cum să nu aibă muza mea subiectCând tu respiri și-n versul meu torni iarTot dulcele tău har, prea excelentCa să-l găsești în orice text banal?O, meritu-ți revine numai țieDacă voi rezista lecturii tale.Căci cine-i prost să nu poată să-ți scrieCând tu dai inspirației valoare?A zecea muză fii, de zece oriMai bună decât cele de-altădată;Cel ce … Citește mai mult