IUBITEI MELE.
Printre copacii morți de vremi,
Pe stratul frunzelor căzute,
Peste cărările pierdute,
M-ai tot chemat și mă tot chemi.
Dar azi, când dorul mă usucă,
Sunt osândit numai să plâng,
Nu pot la piept să te mai strâng..
Fiind iubire-ai fost nălucă.
– Tudor Arghezi -VERSURI – 1980
Sensul versurilor
The poem expresses a deep sense of longing and loss for a past love. The speaker reflects on the memory of being called by their beloved amidst decaying nature, but now feels condemned to sorrow, unable to embrace that love again, realizing it was merely an illusion.