Versuri corectate și adnotate
IUBITEI MELE.Printre copacii morți de vremi,Pe stratul frunzelor căzute,Peste cărările pierdute,M-ai tot chemat și mă tot chemi.Dar azi, când dorul mă usucă,Sunt osândit numai să plâng,Nu pot la piept să te mai strâng..Fiind iubire-ai fost nălucă.– Tudor Arghezi -VERSURI – 1980
Remember.Anii treceau tiptil ca niște șoapte.Unul venise de prin MiazănoapteȘi celălalt dintr-un Apus.S-au întâlnitȘi-au mulțumit.S-au luat de mână și s-au dus în sus,Se cunoșteau din presupus.Unde mai sunt? Poate-au pierit.Țărâna lor miroase a pulberi de argint:Miresmele nu mint.Mormântul pare-n asfințit,Era pe-aci pe-aproapeÎntre scântei și ape.Martie 1967.Tudor Arghezi – VERSURI – 1980
Toată ziua-n drum mă uitȘi-aștept ziua ca să uit.Va veni ori nu mai vine?Au trecut opt vremuri plineȘi soroc după soroc.Îl aștept să-și facă locSau prin apă, sau prin foc.E un drum,Ori o pârtie de fum?.Vezi că mi-a făgăduitC-o să vie negreșit,Nu mi-a spus cu gura lui,Ci cu a ghiocului.Toată lumea grăitoareAvând gura în zăvoare,Am … Citește mai mult
LITANII.Mă chemi din depărtare și te-ascult,N-am să te fac, pierduto, să mă aștepți prea mult.12 iulie 1967.Tudor Arghezi – VERSURI – 1980
Când pleci, să te-nsoțească piaza bună,Ca un inel sticlind în dreapta ta.Nu șovăi, nu te-ndoi, nu te-ntrista.Purcede drept și biruie-n furtună.Când vii, pășește slobod, râzi și cântă.Necazul tău îl uită-ntreg pe prag.Căci neamul trebuie să-ți fie dragȘi casa ta să-ți fie zilnic sfântă.
Mititeii.Iar deasupra tuturoraVa vorbi vreun mititel,Nu slăvindu-te pe tine,Lăudându-se pe el.Dacă stai să-i mai asculțiMititeii-s mult prea mulți,Rostuiți adeseoriȚi-au ajuns și autori.Tudor Arghezi – VERSURI – 1980
Mi-am împlântat lopata tăioasă în odaie.Afară bătea vântul. Afară era ploaie.Și mi-am săpat odaia departe sub pământ.Afară bătea ploaia. Afară era vânt.Am aruncat pământul din groapă, pe fereastră.Pământul era negru: perdeaua lui, albastră.S-a ridicat la geamuri pământul până sus.Cât lumea-i era piscul, și-n pisc plângea Isus.Săpând s-a rupt lopata. Cel ce-o știrbise, iată-l,Cu moaștele-i de … Citește mai mult
Neant.Astupă fluierul, vioaraOprește-o să mai sune.Vreau să amuțească tot ce cântă,Flaute, naiuri, orgi și strune.Vreau să adoarmă toate,Să nu răzbată nici o șoaptă.Să văd că viața-i spânzuratăÎntr-un albastru fund de noapte.Tăceți copaci, tăceți fântâni,Ca și cum viața n-a-nceput,Pământul nostru să rămâieÎn cer și soare, orb și mut.Căci ar ajunge o silabăRostită nu pot ști de … Citește mai mult
Luna umblă printre caseÎmbrăcată-n ceață fină.Ornicele bat la șase.Fiecare-i lună plină.Noi ne ducem printre luni,Filosofi și domnișoare,Culegând prin foi de pruniStele albe, mărțișoare.Îmbătându-se cu ochiiÎși întoarse capul una,Sprintenă prin faldul rochii,Și atunci bătu și luna.
Regret că mă-ntrerupi din caleCu interviul dumitale.Dar iată, mă opresc o clipăSă-ți dau răspunsul meu în pripă.V-am salutat o dată sferaAcum vreo zece mii de aniCând astronomii de pe TerraErau de-abia urangutani.(Flammarion era gorilaȘi bietul Newton diplodoc.Camil era de-abia CămilăIar Duică… nu era de loc!El de-abia azi când scrie prozăSe află în metamorfozăși se transformă … Citește mai mult