Arghezi

Tudor Arghezi – Iubitei Mele

de

IUBITEI MELE.Printre copacii morți de vremi,Pe stratul frunzelor căzute,Peste cărările pierdute,M-ai tot chemat și mă tot chemi.Dar azi, când dorul mă usucă,Sunt osândit numai să plâng,Nu pot la piept să te mai strâng..Fiind iubire-ai fost nălucă.– Tudor Arghezi -VERSURI – 1980

Tudor Arghezi – Remember

de

Remember.Anii treceau tiptil ca niște șoapte.Unul venise de prin MiazănoapteȘi celălalt dintr-un Apus.S-au întâlnitȘi-au mulțumit.S-au luat de mână și s-au dus în sus,Se cunoșteau din presupus.Unde mai sunt? Poate-au pierit.Țărâna lor miroase a pulberi de argint:Miresmele nu mint.Mormântul pare-n asfințit,Era pe-aci pe-aproapeÎntre scântei și ape.Martie 1967.Tudor Arghezi – VERSURI – 1980

Tudor Arghezi – Puţoiul

de

Puţoiul.Boleşniţa se-ntinde mereu, din ţară-n ţară.Au căpiat stăpânii, se prind şi se omoară,Minţindu-se-ntre dânşii în gânduri şi cuvinte.E veacul împlinirii al celor slabi de minte.Proorocind în timpuri, Ecleziastul spuneCă viaţa strălucirii e tot deşertăciune,Dar în cuprinsul vremii şi al deşertăciuniiEl a uitat să puie ţicniţii şi nebunii.Stricaţi de la născare, din mâzgă, toţi neroziiFac pe … Citește mai mult

Tudor Arghezi – Mi-e Milă

de

Mi-e milă.Nu mi-e milă de ajuns să iubesc viața făpturilor tale,pe care le-ai făcut ca să le ucizi.Mi-e milă, omule, de tine.Mi-e milă de copiii tăi plăpânzi.Mi-e milă că te istovești muncind.Mi-e milă de caii care cad subt povară.Mi-e milă de câinele pribeag.Mi-e milă de păsările care plâng iarna în codrii înghețați.Mi-e milă de cerbi, … Citește mai mult

Tudor Arghezi – Viii și Morții

de

Viii și morții.O regulă te-ndeamnă să nu scriiDecât de bine despre vii,Că lucrurile judecateTrec pentru tine-ntre păcate.Porunca e să rabzi din greu,Că judecata-i a lui Dumnezeu.Tot regula te-ndeamnă să te porțiSfios, cuviincios și cu cei morți.C-au apăsat, c-au prigonitStăpânii timpului, trăitÎn plânsete și suferință,Tu întărește-te-n credințăȘi rabdă aprig, semenule meu,Că-i pedepsește bunul Dumnezeu.De altfel dogma-nvață … Citește mai mult

Tudor Arghezi – Mărăcine

de

Mărăcine.Te-ai chinuit atâta, mărăcine,Să scoți o floare și din tine.Te-am așteptat un an, doi ani, cinci ani…Și te-am ferit de sapă și cazmaÎntru-nflorirea ta.Toți oamenii spuneau: -Să-l dăm afară-.Și-am lăsat vară după vară,M-ai răsplătit de lunga așteptare,Dându-mi cea mai frumoasă floare.5 martie 1958.Tudor Arghezi – VERSURI – 1980