Versuri corectate și adnotate
Când îmi plec fruntea pe mânăFuge gândul meu pribeagȘi mă cred că-ți sunt stăpânăȚie, vecinic mie drag.Și mai cred, ca altădată,Că tu mie te închini,Și cu inima-ntristatăGreu, de dorul meu suspini.Atunci câte sunt în lună,Câte-n stele și poveștiTrec prin mintea mea nebunăSocotind că mă iubești.Dar tresar… și de pe mânăRidicând fruntea-ncet,Eu din visu-mi de stăpânăTristă … Citește mai mult
Ne-nregistrează toamne printre acei iubițiCare vorbesc prea tare sub teii sărăciți.Și nu se țin de mână și calcă sigur foartePe frunzele lovite de soare și de moarte.« Priviți-i, spune toamna. Nu se iubesc de loc.Mi-e milă de aceste perechi fără noroc. ».Și-n timp ce, cruzi și teferi, zâmbim sub luna nouă,Sărutul se șleiește pe buzele-amândouă.
IUBITEI MELE.Printre copacii morți de vremi,Pe stratul frunzelor căzute,Peste cărările pierdute,M-ai tot chemat și mă tot chemi.Dar azi, când dorul mă usucă,Sunt osândit numai să plâng,Nu pot la piept să te mai strâng..Fiind iubire-ai fost nălucă.– Tudor Arghezi -VERSURI – 1980
Crucea fără brațedragoste fără credințăpoetulpe malul apei maricurată și moartăașteaptă să vinășarlatanul.poezia-io rană deschisăultima zvâcnire a sângelui.imaginea înțepenităa lumii
S-a tuns majestatea sa;Acum coroana largă-i atârnăȘi-i îndoia urechile puțin,În care, uneori, cu mult veninMai pătrundea și larma tareA celor care n-aveau de mâncare.Se încălzise regele de totȘi sta rezemat într-un cot,greoi și morocănos.Domn nu se mai simțea:stăpânul din el era găunos,iar favorita era rea.
O, roată a tăriei! Dezleagă-mă de tine!Căci tu te-amuzi să dărui nectarul acestei viețiLa proști. Dar a mea minte nu-ncape și nu țineMai mult ca a celor pe care îi răsfeți.
Se făcea că fixam în pionezeinimile noastre puse la zid,apoi luam distanța reglementarăatenți să nu ne prăbușim cu plutonul în vid.Puneam arma la ochi,cine-ar mai putea să ne mintă?Suntem gata, suntem gata cu toțisă tragem la țintă!
Stelian Barcea.Libertate.Am schimbat o Românie,Am luptat și-am învins,Ne-am dorit democrație,Tot a fost, dar numai-n vis.Au trecut anii ca vântul,Ne-am dorit un trai decent,De ne amintim trecutul,E același și-n prezent.A-nceput o nouă eră,Lapte miere ne-au promis,Viața este mai mizeră,Sărăcia ne-a cuprins.Să trăim în sărăcie,Oare asta ne-am dorit,Vai de biata Românie,Ei atunci de ce-au murit?Iar acei ce … Citește mai mult
Ai obosit să lupți cu morile de vântacasă și la serviciupe stradă și la masăîn pat ori pe bicicletătreaz sau scufundat până la brâuîn oceanul oniricsingur sau în grupsingurătatea, poezia și tristețeaîți dau câștig de cauzăDragosteaîn expectativăte ia la miștoUnde vezi tu mori de vântpe foaia asta albăsau te-ai zărghit de totfabulezi ziua-n amiaza mareCe … Citește mai mult
La altitudini strașnice de foc,ne cheamă câte-o pasăre măiastră.Îi arde-n plisc o țandără de astră,de parc-a spart luceafărul în cioc.Momiți de strălucirea ei albastră,mulți sângerăm pe stânci din bloc în bloc,și mai puțini, în tragicul noroc,sus ne cuminecăm cu prada noastră.O pogorâm pe lut, sub lacăt, darce slută e minunea în cătușeși ce zdrobiți părem, … Citește mai mult