Versuri corectate și adnotate
După lungi căutărite-am regăsit la barul Avenidada Libertade; o iotă nu știaidin portugheză sau mai curând o vorbăsingură: Madeira. Micul pahar venicu un adaos de languste.Seara m-au comparat cu lusitaniicei mai mari având nume cu neputințăde pronunțat și pe deasupra cu Carducci.Deloc mișcat te vedeam plângândde râs ascunsă într-o lumepoate că plictisită dar cu înțepare.
Iubita mea insectăcare a fost numită nu știu pentru ce, mușcăastă-seară aproape pe întunericpe întuneric în timp ce citeam Deuternisaiaai reapărut lângă mine,dar nu aveai ochelari,nu puteai să mă veziși nici eu nu puteam fără acea luciresă te recunosc în negură.
Să reamintesc plânsul tău (al meu era îndoit)Nu ajunge să sting răbufnirea râsetelor tale.Erau ca o anticipare a unei personaleJudecăți de apoi, din nefericire niciodată întâmplată.
Reapărută dintr-o infinitate de timpCelia filipineza a telefonatsă întrebe de tine. Cred că e bine, spun,poate mai bine ca înainte. «Cum, credeți?Nu mai este? » Poate mai mult ca înainte, dar…Celia, încearcă să înțelegi…La capătul firului,de la Manila sau dintr-un altcuvânt de pe atlas o bâiguialăo-mpiedica și pe ea. Și deodată închise.