Să reamintesc plânsul tău (al meu era îndoit)
Nu ajunge să sting răbufnirea râsetelor tale.
Erau ca o anticipare a unei personale
Judecăți de apoi, din nefericire niciodată întâmplată.
Sensul versurilor
Piesa evocă amintirea unei relații trecute, marcate de suferință și regret. Naratorul își amintește de plânsul celuilalt și de râsetele care prevesteau o judecată finală, care însă nu a mai avut loc.