Eugenio Montale – Către Xenia – II
După lungi căutărite-am regăsit la barul Avenidada Libertade; o iotă nu știaidin portugheză sau mai curând o vorbăsingură: Madeira. Micul pahar venicu un adaos de languste.Seara m-au comparat cu lusitaniicei mai mari având nume cu neputințăde pronunțat și pe deasupra cu Carducci.Deloc mișcat te vedeam plângândde râs ascunsă într-o lumepoate că plictisită dar cu înțepare.