Jorge Luis Borges – Neguri (I)
Pe lume totul va fi risipitîn neguri. Aste mândre catedralede vastă piatră, biblice cristaleîn cer suite timpu-a năruit.Și Odiseea-n care-n veci surprindștiute lucruri noi. Mereu ne-aratăalt chip oglinda ochiul când o cată,iar ziua-i îndoielnic labirint.Suntem cei ce se duc. Metamorfozăde neguri destrămate-n asfințit.Icoana noastră e, necontenit,o roză ce se schimbă-n altă roză.Ești negură, ești capăt … Citește mai mult