La tinerețe de mi-aș fi dat seamă,
de focul ce mă-ardea doar în afară,
găseam că nu-i povară
să-mi fie inima nesimțitoare,
scutind-o de-ale rănilor de-azi vamă;
dar vina stă în cea dintâi eroare.
O, dacă inima începătoare
nu se ferește bine,
la bătrânețe moare
în focul de-origine:
azi asta mi-e lumină și oglindă,
bătrân, c-un licăr poate să se-aprindă.
din Poezii, traducere de C. D. Zeletin
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra regretelor din tinerețe și asupra înțelepciunii dobândite odată cu vârsta. Vorbitorul își dă seama că lipsa de precauție din tinerețe a dus la suferință, dar și la o nouă perspectivă asupra vieții.