sonet - Versuri.pro

Rainer Maria Rilke - Sonetul XVIII

Doamne, noii zori / Cu fulger, bubuie. / Grăbesc vestitori / Spre boltă de-i suie. … →

Între stele, ce departe-i! Însă mai departe / se află ce-nvățăm aci. / De pildă … →

În oaza mea de umbră și cuvânt, / mă rușinez mereu de-atâta viață, / când … →

Tu îți vei aminti torentul zbuciumat / din care se-nălțau arome; câteodată, / o pasăre … →

Cum aș putea să-ți răsplătesc vreodat’ / Că inima ți-ai scos-o bucuros, / De purpură … →

Da! Ei iubesc prin lumea noastră, da! / Eu dragostea n-o neg cu-adevărat, / De … →

Tu ai pătruns în mine cu toamne, cu tristeți / Și mi-ai topit pe buze … →

Rânduiri ale morții, rosturi pașnic ivite – / omule, pururi stăpân, să vânezi te-ndârjești; / … →

Țipătul păsării, cât de adânc ne scurmă… / Un țipăt oarecare odată creat. / Copiii … →

Cugetele somnului se sting neutrale, / visul aruncă cenușă în burg, / din ziduri umbre … →