sonet - Versuri.pro

Pablo Neruda - Sonetul IV

Tu îți vei aminti torentul zbuciumat / din care se-nălțau arome; câteodată, / o pasăre … →

Cum aș putea să-ți răsplătesc vreodat’ / Că inima ți-ai scos-o bucuros, / De purpură … →

Da! Ei iubesc prin lumea noastră, da! / Eu dragostea n-o neg cu-adevărat, / De … →

Tu ai pătruns în mine cu toamne, cu tristeți / Și mi-ai topit pe buze … →

Rânduiri ale morții, rosturi pașnic ivite – / omule, pururi stăpân, să vânezi te-ndârjești; / … →

Țipătul păsării, cât de adânc ne scurmă… / Un țipăt oarecare odată creat. / Copiii … →

Cugetele somnului se sting neutrale, / visul aruncă cenușă în burg, / din ziduri umbre … →

Credeam că voi muri, simțeam răceala toată, / din tot ce-aveam în viață tânjeam doar … →

N-am dat nicicând zulufe din părul brun / Vreunui iubit, așa cum ție-ți dau, / … →

Într-adevăr, cu-amorul mă fălesc, / Ce-atunci când urcă pân’ la fruntea mea, / Mă-ncoronează c-un … →