Între stele, ce departe-i! Însă mai departe
se află ce-nvățăm aci.
De pildă unul, prunc, al doilea-n altă parte..
În depărtări ce nu se pot gândi.
Tot largul Firii nu-i cuprins de soartă?
Cum ni se pare-atâta de străină?
Gândește, -ntre fecioară și bărbat, ce largă toartă!
Ferindu-se de el, de el se-anină..
Departe-s toate; ne-nchis e cercul viu!
Privește blidul pentru prânzul cel voios:
un straniu ochi de pește licărind sticlos.
Că-s peștii muți, credeam cândva. Nu știu!
La capăt nu găsești un loc în care peștii au grăit
cu vorbe ce nu le-au rostit?
Sensul versurilor
Piesa explorează distanța și misterul existenței, sugerând că realitatea este mult mai vastă și mai complexă decât o putem înțelege. Se vorbește despre limitele cunoașterii și despre sentimentul de înstrăinare.