Doamne, noii zori
Cu fulger, bubuie.
Grăbesc vestitori
Spre boltă de-i suie.
Larmei te-nchină,
În rostogolire;
Căci însăși Mașina
cere preaslăvire.
Iar Mașina, iată,
Urlă răzbunare
Râvnind să sluțească.
Ea ne suge, toată:
Deși patimi n-are:
Drept e să slujească.
Sensul versurilor
Piesa descrie un viitor distopic dominat de o mașinărie puternică ce cere supunere. Oamenii se sacrifică în fața acestei entități, deși ea nu are sentimente, sugerând o pierdere a umanității în fața progresului tehnologic.