În oaza mea de umbră și cuvânt,
mă rușinez mereu de-atâta viață,
când prieteni buni, prelinși de mult în ceață,
îmi tot fac semne să m-așez la rând.
Din lumea Ta eternă și de gheață,
trimite-mi, Doamne, -anume un veșmânt
să-mbrac lumina morții-n care sunt
și pune-n el putere și povață.
Ieri s-au surpat ferestre-n univers,
în fumul lor Te-ai desfăcut fantomă,
lărgimea nopții leapădă aromă
și numele din faptă mi-a fost șters.
Desprins de pulbere și de păcate,
sunt un heruv născut pe jumătate.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment de rușine față de viață și o dorință de a se apropia de moarte. Vorbitorul se simte desprins de lume și aspiră la o transformare spirituală, fiind un heruv "născut pe jumătate".