Ștefan Octavian Iosif - Pribeagul
E noapte; la micuța casă, / Fereastra licăre-n lumină. / Vezi fețe vesele la masă: … →
E noapte; la micuța casă, / Fereastra licăre-n lumină. / Vezi fețe vesele la masă: … →
Macul are culoarea sângelui / Vărsat pe câmp de-un împărat uitat / Iar albăstreaua – … →
Își scutură cojoacele Odochia: / Albastre păpădii, albastre ore / La Chișinău, la Iași, la … →
Casa mea lângă ruine / Este înălțată trainic, / Sălcii vechi numai suspine / Freamătă-n … →
Marengo, Jena, Wagram, Austerlitz… / Odată, fiecare a fost Napoleon: / Peste lucruri mari sau … →
Cu slove mici scrisoarea ta mă-ntreabă / De ce nu îți mai scriu, ce gânduri … →
Ceață, vânt, zăpadă și tăcere / Raza lunii fâlfâie tăcut / Inima c-o molcomă durere … →
Stau întinsă în pat, mă gândesc la tine / Luna mă privește, mi-e dor de … →
Caldă e liniștea. / Singur ca liniștea. / În jur miresmele / Plutind ca miresele. … →
Mi-e dor de mâinile tale albe / în penumbra luminii: / aveau o mireasmă de … →