Serghei Esenin – Îndeletnicire
Cu slove mici scrisoarea ta mă-ntreabăDe ce nu îți mai scriu, ce gânduri portDe la un timp sunt năpădit de treabăCerc spinii gândurilor să-i amortȘi mă frământ, mă zbucium fără pregetSă uit, ca luminat de lună nouăȚi-am sărutat sideful unui deget,Și ochii mari, îmbrobodiți în rouă!