Nostalgia

Ana Blandiana – Sistematizare

de

Nostalgia arhitecturiiÎntr-un peisaj de chirpici,Nostalgia munțilorPrintre coline de apăCine-ar putea să priceapă?Tot ce se năruie-aici?Înțelepciune dospităDin bălegar și noroi,Muruită pe crengi încă vii,Delirantă,Împletind în aceeași ispităArhitravele moiȘi coloane sculptate-n paiantă.Visul pietrei visatÎntr-un somn de pământVălurit de-arături și de ploaie,Dimineața cu templeCe rodesc vinovatȘi bătute de vântSe îndoaie.

Ana Blandiana – Portret cu Cireșe la Urechi

de

Mi se mai cocLângă urechiAstăzi perechiMâine delocCireșe dulciCopilăreștiTu încă eștiCa și atunciUșor din umeriCând te-ndoiFoi de trifoiTu încă numeriTu încă-mi puiCă alteoriCununi de floriPe sub gutuiȘi pe sub pruniPe sub caișiCu ochii-nchișiTu încă-aduniLuni și cu marțiȘi joi cu vineriDe anii tineriSă mă desparți.Cireșe portCercei de-o oarăCe-mi înconjoarăObrazul mortȘi cât de straniuCununi de floriMaci și bujoriÎmi … Citește mai mult

Alexandru T Stamatiad – Simfonie în Roz

de

Revăd imaginile roze din vremile care-au trecut:Se auzea un cânt de flaut agonizând în depărtare.Plutea răcoarea în grădină, caișii fremătau în floare,Și se scăldau naiade roze în lacul rece și tăcut.Îmbătătoare ca o roză era pe-atunci orice himeră,Urcau spre-nalturi păsări roze, răpite-n zbor ca de-o chemare,Halucinat de visuri, gândul călătorea din sferă-n sferă,Cu mii de … Citește mai mult

Ana Blandiana – Cântec de Miner Tânăr

de

Cântec de miner tânăr.Azi am plutit, iubito, pe ape mari albastre,Cămașa de pe mine, iubito, poți s-o storci,Și m-am gândit pe ape la inimile noastre,Dar m-ai strigat – tu poți oricând să mă întorci! –Și-am revenit din apele albastre,Și ca dovadă – uite-un pumn de scoici.Azi am umblat, iubito, prin mari și-adânci păduri,Îmi sfâșiară haina … Citește mai mult

Alexandru Macedonski – Rondelul Orașului de Altădată

de

Rondelul orașului de altădată.Era orașul de-altădatăSub plopi de-argint, muiați în soare,O verde oază fermecatăCu repezi ape cântătoare.Pe-oricare străzi cântau izvoare,Și sărutat de flori ce-mbată,Trăia orașul de-altădatăSub plopi de-argint, muiați în soare.Prostimea chiar era bogată.Prin curți aveau, mai toți, cuptoare.În beciuri se țeseau covoare.S-o viață-n veci îmbelșugatăTrăia orașul de-altădată.