Cu slove mici scrisoarea ta mă-ntreabă
De ce nu îți mai scriu, ce gânduri port
De la un timp sunt năpădit de treabă
Cerc spinii gândurilor să-i amort
Și mă frământ, mă zbucium fără preget
Să uit, ca luminat de lună nouă
Ți-am sărutat sideful unui deget,
Și ochii mari, îmbrobodiți în rouă!
Sensul versurilor
The song expresses a deep sense of longing and regret. The narrator is overwhelmed by work and tries to suppress memories of a past love, specifically a tender moment involving a kiss and the image of the loved one's eyes.