Ștefan Octavian Iosif – Pribeagul

E noapte; la micuța casă,
Fereastra licăre-n lumină.
Vezi fețe vesele la masă:
Ei povestesc glumind și-nchină.
Tu, singur, te strecori prin ceață
Și-arunci privirea cu sfială:
Te-apucă dor de-o altă viață,
De liniște patriarhală.
În vis, te-apropii de fereastră,
Și numa-n vis le tulburi pragul:
Primiți, primiți la vatra voastră
Să hodinească și pribeagul…”

Sensul versurilor

The song expresses the feelings of a wanderer who observes a happy family scene from afar and longs for a sense of belonging and peace. He can only imagine being welcomed into their home and finding rest.

Lasă un comentariu