limbaj

Ingeborg Bachmann – Voi, Cuvinte

de

Voi, cuvinte, urmați-mă!și suntem deja mai departe,plecați prea departe, merge din noumai departe, spre un nesfârșit merge.Nu se luminează.Cuvântulva trage după elalte cuvinte,fraze după fraze.Așa s-ar dori lumea,definitivă,înghesuitădeja spusă.Nu o spune.Cuvinte, urmați-mă– nu această lăcomie de cuvinteși contradicții peste contradicții!Nu lăsați acum o vremesentimentele să vorbească,mușchiul inimiisă exerseze altfel.Lăsați, zic eu, lăsați.În urechea înaltă,nimic, spun … Citește mai mult

Tadeusz Rożewicz – Poetica

de

I.Curat e cânteculpoetuluicare slujeșteo cauză dreaptă.El ocolește cimitirelede vorbe și de icoaneRespinge recuzitele școlilorpalpează inima și lucrurilescrie versuri simple.Se prăbușesc vorbeledin care lipsește dragosteacăci fără ea cântecul nostrue ca zumzetul insectelorca vopseaua fructelor de cearăca sunetul tablei de alamăca strigătele unui bețivanca tăcerea lucrurilor.Cântecul fără dragostee mortlumea îi întoarce spateleindiferentă și aspră. II.Credeamcă vorbele sunt … Citește mai mult

Ingeborg Bachmann – Voi Cuvinte

de

Voi, cuvinte, sus, după mine!Și chiar dacă am ajuns departe,Mult prea departe, mai merge o datăȘi mai departe, merge fără oprire.Nu se înseninează.CuvântulVa trage după elDoar alte cuvinte,Fraza altă frază.Așa ar vrea lumea,Definitiv,să se impună,să fie rostită deja.Nu o rostiți.Cuvinte, după mine,Ca să nu rămână definitivă– nu pofta aceasta de cuvinteȘi sentința după recurs!.De-acum să … Citește mai mult

Ion Miloș – Duhul Cuvântului

de

Un duh sângerândS-a urcat pe scenă și-a zis:Eu sunt cuvântulPunctul alb al Gândului dintâiCuvântul ce spune adevărul gol și purCe dă nume la lucruri și la ființeCântă roadele pământuluiȘi frumusețea sufletuluiApoi a pus mâna pe putereȘi-a început să-și laude splendorileSă fardeze realitateaSă vopsească adevărulȘi estetica a devenit cosmeticăCuvinte pictateÎn cărți colorateAdevăratul cuvânt zace în exil.

Ion Scriba – Misiune

de

Civilizația e-un junghiînfipt planetei în spinare.Mi-ascut cuvintele la unghisă fie mai străpungătoare.Mi-e orice versobraz crispatînspăimântatde Univers.Mi-e orice verspas de soldatîn marș forțattrăgând din mers.Orice cuvânte gheară, clonț,săgeată, glonțobuz căzând.Cu versul bisturiu la unghimai cureți rana lumii careabia mai șade în picioarepân’ o să cadă în genunchi!

Ion Caraion – Trib XXIX

de

Primăvara e o vită nervoasă pe care o vor bâzâi muștelePrimăvara neagră desfrânându-se peste balamucul de apeSavantul fără creier care-nvârtea planetaSumarul de urină și de melancolieOrice clipă avertizează clipa ce-o succedePiciorul ferm al fetei ca pliscul unui uliuPoetul care descoperă sticle de lampă.Cuvintele fac gimnasticăPeruca de salcâmi înapoind alarmăParcele pentru nașteri și pentru sinucideriFălcile înfipte-n … Citește mai mult

Ion Caraion – Sancțiunile Limbajului și ale Trupului

de

Copilul ca un colier în jurul gâtuluiAdevărul se ocupă cu tăcereaTe-ai sculat nicăieriPe genunchii tăi ca două cutii cranieneLitere căzute, o pensulă de bărbieritSoarele fardează orașul cu catastrofeAu fiert și s-au întărit aceste oase ca pietreleE vară și zeul tăgadeiDepune o coroană de nasturi pe cazarma cuvintelorOrice sinceritate e o tragedieCe-nsemnătate aveau clevetitorii și tristețea?Ce-nsemnătate … Citește mai mult

Nichita Stănescu – Împotriva Cuvintelor

de

I.Ah, cuvintele, tristele,ele curg în ele însele,deși sensul lor este static.Ce tragedie cuvântul „iubito”!După litera „I” urmează litera „U”,după litera „B”, litera „I”,apoi „T”, apoi „O”..Și asta-i ca și cum ar trece un timpîntre „I” și „O”,deși „Iubito” nu are timp,ci este tot și dintr-o dată.Sau nu: a fost.. Sau nu: va fisau este pur … Citește mai mult