Ana Blandiana – Silabe, Silabe
Adesea-mi vine să mă rogGlasului meu, precum un cerbÎn care-a fost ascuns un herbNeînțeles, de inorog.Ascult uimită cum se schimbăGându-mi stângaci în regi și zeiÎnțelegându-se-ntre eiÎntr-o de mult uitată limbă.Silabe mi se strâng în pieptStrăine, fără să mă-ntrebe,Neiertătoare și superbe.Nu mă mai mir. Ascult, aștept.Număr cum picură rar, reci,Îndepărtat ca dintre stele,Din rotunjirea gurii meleMoartea … Citește mai mult