Versuri corectate și adnotate
La început – alchimizând –am amestecat limba română cu toate celelalte limbi din lumedarnici pe departe nu a ieșit darul perfectei limbi esperanto,aurul înțelegerii depline.Însă nu am disperatmai încercând o vrajăalchimizând poezia română în amestec de-a valma cutoate poeziile din lumeîncât a ieșit esperanto ideal – chiar poezia lumiiși concomitent parcă – Sonata lunii lumii.
Cine-mi scrie cuvintele?Eu nu știu să scriudecât o, i, oi.Am intrat în alfabetdatorită acestor animale stupide și blândeși ies din el, tăioasă, costelivă,silabisind o, s, os….Nina Cassian – Poeme – Cărțile Tango 2020
Cuvintele se preschimbă dimpreună cu anotimpurile.Vorba viei mai întâi se numește ciorchineapoi must, viniar vocabula frunză toamna-și convertește valoarea înaur ieftin.Silabele ninsorii sunt folosite doar iarnași extrem de rar primăvaracând creșterea fructului aruncă petalele dincuibul florii.Vorba verii – iarbă – iarna se numește ierbar.Alte ziceri ale verii – privighetoare, presură –nu ne umplu auzul în … Citește mai mult
Cuvinte stricate.ToateCuvintele mele sunt întortocheteȘi s-au îmbătat.Le vezi? Au căzut, s-au sculatAu vrut să alerge și să joace,Dar beția le-a prăvălit încoace.Nu mai știu ce spun și-sBolnave de râs.S-au stricat cuvintele mele!Umblă prin mocirle cu steleDe cositorDupă un mărțișor,Și-ar voi să culeagă roadefâstâcite și neroadeDin sălcii nici verzi.Cuvintele să nu mi le mai dezmierzi,Să nu … Citește mai mult
Când se întâmplă să nu scriu despre gramaticădespre cuvinte înaripatesau propozițiile subordonate circumstanțiale de locde timp, de mod, de cauză, de scopdespre circumstanțiale condiționaleconcesive, consecutivesau despre simple propoziții circumstanțiale de poezieci scriu despre Homerori Socratesă zicemtoate celelalte pur și simplu se subînțeleg ca.supra-înțelesuri..
Atât e numai mâna, de apucat și dus?Nu. Ea-ntărește graiul și spune ce-ai fi spus,Mai limpede, și vorbe de nu ți-au mai rămasOri n-ai, grăiește mâna cuvântul fără glas.Că gestul, în tăcere, acoperă și areAceleași înțelesuri la sute de popoare.S-ar fi ales de tine ceva, Adame, ciung?Ai fi putut răzbate un drum atât de lung,Dacă-ți … Citește mai mult
Voi, cuvinte, urmați-mă!și suntem deja mai departe,plecați prea departe, merge din noumai departe, spre un nesfârșit merge.Nu se luminează.Cuvântulva trage după elalte cuvinte,fraze după fraze.Așa s-ar dori lumea,definitivă,înghesuitădeja spusă.Nu o spune.Cuvinte, urmați-mă– nu această lăcomie de cuvinteși contradicții peste contradicții!Nu lăsați acum o vremesentimentele să vorbească,mușchiul inimiisă exerseze altfel.Lăsați, zic eu, lăsați.În urechea înaltă,nimic, spun … Citește mai mult
I.Curat e cânteculpoetuluicare slujeșteo cauză dreaptă.El ocolește cimitirelede vorbe și de icoaneRespinge recuzitele școlilorpalpează inima și lucrurilescrie versuri simple.Se prăbușesc vorbeledin care lipsește dragosteacăci fără ea cântecul nostrue ca zumzetul insectelorca vopseaua fructelor de cearăca sunetul tablei de alamăca strigătele unui bețivanca tăcerea lucrurilor.Cântecul fără dragostee mortlumea îi întoarce spateleindiferentă și aspră. II.Credeamcă vorbele sunt … Citește mai mult
Voi, cuvinte, sus, după mine!Și chiar dacă am ajuns departe,Mult prea departe, mai merge o datăȘi mai departe, merge fără oprire.Nu se înseninează.CuvântulVa trage după elDoar alte cuvinte,Fraza altă frază.Așa ar vrea lumea,Definitiv,să se impună,să fie rostită deja.Nu o rostiți.Cuvinte, după mine,Ca să nu rămână definitivă– nu pofta aceasta de cuvinteȘi sentința după recurs!.De-acum să … Citește mai mult
Un duh sângerândS-a urcat pe scenă și-a zis:Eu sunt cuvântulPunctul alb al Gândului dintâiCuvântul ce spune adevărul gol și purCe dă nume la lucruri și la ființeCântă roadele pământuluiȘi frumusețea sufletuluiApoi a pus mâna pe putereȘi-a început să-și laude splendorileSă fardeze realitateaSă vopsească adevărulȘi estetica a devenit cosmeticăCuvinte pictateÎn cărți colorateAdevăratul cuvânt zace în exil.