Ceața-i o linie. Spațiul se termină într-un copac.
Tren de noapte. Pasăre undeva.
Din timp în timp, gări calcinate.
Atunci marea a întrerupt brusc
timpul.
Nimic nu s-a mai deosebit de nimic.
Limbajul era o închisoare.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimentul de izolare și alienare, sugerând o deconectare profundă de realitate și o captivitate în propriul limbaj. Marea, ca element disruptiv, simbolizează o ruptură bruscă de timp și spațiu, accentuând starea de exil interior.