A fost odată un cuvânt atât de frumos
încât se prefăcea în obiecte lucioase,
dând mâinii rupte nobil os
şi crivăţului – oase.
Nu cred că el era rostit
anume în vreo limbă
sau vreun copil l-a fost găsit
pe când dormea pe-o stâncă.
Şi nici în creierul zburând
nu cred, al unei păsări –
de-acolo-n jos peste pământ
să fi căzut în zarzări.
Se pare că a fost cândva
doar un cuvânt pe lume..
Care-o fi fost şi când a fost
şi ce cuvânt anume –
Nu ştim.
Sensul versurilor
Piesa explorează natura evazivă și originea necunoscută a unui cuvânt primordial. Sugerează că acest cuvânt are o putere transformatoare, dar esența și momentul apariției sale rămân un mister.