Contemplativ

Jorge Luis Borges – Anticipare Iubitoare

de

Nici măcar intimitatea frunții nu este la fel de clară ca o petrecerenici obiceiul corpului tău, încă misterios și nerostit și de copil,Nici succesiunea vieții tale asumându-ți cuvinte sau tăcerivor fi o favoare atât de misterioasăcum să privești visul tău implicatÎn vegetația brațelor mele.Fecioară din nou în mod miraculos pentru virtutea absolută a somnului,nemișcată și … Citește mai mult

Stimyboy – Oameni Diferiți

de

Oameni buni, oameni răi, oameni de tot felulOameni care-n fiecare zi umplu tot cartierulOameni care doar din plictisealăArd câte-o țigară-n fiecare searăEi sunt cei ce cred că viața-i doar o stareDoar o părticică din viața trecătoareDoar o stea din infinitul universFață de alți oameni, ei sunt tocmai inversAu propria teorie despre realitateCă s-au săturat de … Citește mai mult

Mihai Eminescu – Cezara I

de

Nuvelă originală.IEra-ntr-o dimineață de vară. Marea își-ntindea nesfârșita-i albăstrime, soarele se ridica încet în seninătatea adânc-albastră a cerului, florile se trezeau proaspete după somnul lung al nopții, stâncile negre de rouă abureau și se făceau sure, numai p-ici pe colea cădeau din ele, lenevite de căldură, mici bucăți de nisip și piatră.Din niște colți de … Citește mai mult

Jorge Luis Borges – Odă Scrisă în 1966

de

Nimeni nu e patria. Nici măcar călărețul semeț,cel care, sub zorii dintr-o piață pustie,trece prin timp pe un cal de bronz,nici ceilalți, cei care privesc din marmură,nici cei care și-au risipit cenușa răzvrătităpe întinsul Americiisau au lăsat un vers, o victorie,ori amintirea unei vieți cinstite,în nedreapta scurgere a zilelor.Nimeni nu e patria. Nici măcar simbolurile.Nimeni … Citește mai mult

Mihai Eminescu – Privesc Orașul Furnicar

de

Privesc orașul furnicarCu oameni mulți și muri bizari,Pe strade largi cu multe bolți,Cu câte-un chip la stradei colț.Și trec foind, râzând, vorbind,Mulțime de oameni pași grăbindDar numai p-ici și pe coleaMerge unul de-a-nletelea,Cu ochii-n cer, pe șuierate,Țiindu-și mânile la spate.S-aude clopot răsunând,Cu prapuri, cruci, icoani, viind,Preoții lin și în veștminteCântând a cărților cuvinte.În urmă vin … Citește mai mult

Costache Ioanid – A Căzut o Stea

de

A căzut o stea, steluță de nea,Pe urechea mea, și mi-a povestit,Până s-a topit, basmul unui vis, pe care l-am scris,— pentru cei mărunți, nu pentru cărunți —.Și steluța mea astfel povestea:.„Mări, se făcea și se năzărea..Prin vâlcele sumbre șoptitoare umbre..Și-auzeai cum gem lângă BetleemOile, stând ghem, câinii când și când,Vitele pe rând, molcom rumegând.Iar … Citește mai mult

Carl Sandburg – Omul În Mers al Lui Rodin

de

Picioarele țin trunchiul la distanță de pământ.Și iată-ne aici în fața unui adevărat poem al picioarelor.Puteri ale oaselor și tendoanelor ridică pântecul și plămâniiDin lut și deasupra humei unde ochii se uită și-urechile audȘi brațele pot bocăni cu ciocanul, trage cu pușca și mâna motoare.Ne faci a ne simțimândri de picioarele noastre, bătrâne.Și ai lăsat … Citește mai mult