Un băiat pe bicicletă trece
În spate cu un altul mai mic
Trec amândoi prin fața poetului
El recită.
În spațiul rămas între poet
Și cei care-l ascultă
Ritmul pedalelor este egal cu al inimii
Cu al bardului care scandează poema.
Băiatul traversează caldarâmul
fâșâind din cauciucuri
Urmând cadența versurilor
Pe care nici nu le aude.
Sub umbra înaltă
A cupolei de crengi înverzite
Poetul recită
Sensul versurilor
Piesa surprinde o scenă simplă în care un băiat pe bicicletă trece pe lângă un poet care recită. Ritmul vieții cotidiene se împletește cu cel al artei, creând o imagine poetică a momentului prezent.