[Anonimu’]
UFO pe cer, nimeni nu-l vede,
În mijlocu’ străzii omulețul verde,
Nu suntem singuri, universu-i mare,
Tot ce se-ntâmplă, nu-i pură-ntâmplare (X2).
Poate-am zis c-am renunțat, da’ uite nu-i așa,
Toată treaba nu e gata, până n-o voi termina,
La fel de High ca la-nceput, când o ard cu Alienii,
Un bețivan poet, când o ard cu pământenii
Stau mână de mână cu doamna în negru,
În stânga cu coasa, în dreapta cu micu’
Mai cum să scap mai cum să ies,
Mai cum să fiu calm, mai cum să n-am stres,
Două lumi diferite privite din altă parte
Două vieți separate conectate-n aparate
Se traduc prin butoane fără să treacă la fapte
De la mare distanță stau închise toate
Trei sunt gândurile care tre’ să iasă
Au uitat combinația și nu știu ce să facă
Își intră-n altă stare să nu își amintească
Stau închise-n teastă și-ncep să-l plictisească.
UFO pe cer, nimeni nu-l vede,
În mijlocu’ străzii omulețul verde,
Nu suntem singuri, universu-i mare,
Tot ce se-ntâmplă, nu-i pură-ntâmplare (X2).
[Cosmin 13]
Ea îmbrăcată în negru
Ea cu întunericul
Ea totuși privind luna
Numără stelele întruna
Vad somnul din geamuri de metrou
Evadarea prin stilou
Un stil nou pentru Treispe
Cerul ăsta, art nouveau
Și un demon are conștiința
Orașul are privire
Mă rog la îngeri de metal fără credință
Cad în neștire
Noi nebuni precum genii
Neînțeleși precum alienii
Ne retragem în zona tăcerii.. zenit!
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente de alienare și introspecție în contextul urban. Versurile abordează teme precum existența extraterestră, căutarea sensului și evadarea din realitate, reflectând asupra complexității vieții și a condiției umane.