Doctorul Voiculescu.
(Așa cum l-am văzut într-o zi
de iarnă pe cheiul Dâmboviței).
Sfântul Vasile vine din Buzău
din „Țara Zimbrului” pe strada zgomotoasă,
toiag de aur, frunte de Rarău
în dimineața umedă, cețoasă.
Cuvânt de sticlă, fin și străveziu,
tăceri adânci de amforă romană,
miroase-orașu-a baltă și rachiu,
dar sfântul picură ulei pe rană.
Adduce vești ascunse în desagă
de la Shakespeare și de la Sfântul Ion,
întrezăresc făptura lui întreagă
și-mi pare că se-nalță pe amvon.
Sensul versurilor
Piesa descrie o viziune mistică a Sfântului Vasile într-un context urban, amestecând elemente sacre cu realitatea cotidiană. Sugerează o căutare a vindecării și a înțelepciunii într-un mediu degradat, folosind imagini poetice puternice.