Copaci de umbre,
insule naufragiază în vaste acvarii,
noapte bolnavă,
pe pământul care se naște:
un sunet de aripi
de nor ce se deschide
pe inima mea:
nici un lucru nu moare,
care să nu trăiască în mine.
Tu mă vezi: sunt atât de ușor,
atât de înlăuntrul lucrurilor
încât umblu cu cerurile;
iar când Tu vei voi
să mă arunci în sămânță
voi fi deja obosit de greutatea care doarme.
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea de transformare și renaștere prin intermediul naturii. Vorbește despre acceptarea ciclului vieții și al morții, sugerând o oboseală de greutatea existenței și o pregătire pentru o nouă formă, o nouă viață, simbolizată de sămânță.