copaci

Daniel Vişan-Dimitriu – Aidoma

de

Copacii aceștia sălbatici,Sunt strâmbi, alungați din pastel,Copiii de arbori lunaticiAbsenți din păduri la apel.Și totuși, au frunze ce pleacăLa fel cum, la pomul normal,Se-aruncă în moarte a joacăȘi dans cu-nțeles de final.Copacii aceștia, în toamnă,Fac loc și te-ndeamnă să treciȘi treci, neștiind ce înseamnăCu ei, un răstimp, să petreci.Se strâmbă, se dau la o parteAtunci … Citește mai mult

Ana Blandiana – Gluma

de

Vântul tânăr a furat hainele copacilorȘi aleargă cu ele hohotindu-le peste câmp,Copacii au rămas cu trupurile goale în ploaie,Să schelălăie tragic și tâmp.Țepeni și negri, cu pielea urâtă,Cu virilitatea de mult rătăcită prin zbârcituriCopacii impudici sunt caricatura hilarăA îmbătătoarei păduri.Dar sub mângâierea savantă a ploii,Satiri vegetali, copacii cu seva-n uncropÎncep să își joace pe șolduri … Citește mai mult

Cincinat Pavelescu – Trandafirul și Stejarul

de

Cel mai obraznic din stejariCerta modestul trandafir:Zău, de-ndrăzneala ta mă mir,Cu mine tu să te compari?Cu vârful meu eu sparg azurulȘi sunt prieten cu vulturul,Și trunchiul meu nu sunt în stareTrei oameni să-l cuprindă.Ar trebui să mă admiri!Așa e, dar tu faci doar ghindăȘi eu fac trandafiri.

Juana De Ibarbourou – Smochinul

de

Pentru că este aspru și urât,pentru că toate ramurile sale sunt gri,mi-e milă de smochin.În grădina mea sunt o sută de pomi frumoși:pruni rotunzi,lămâi zvelțiși portocali cu muguri lucioși.Primăverile,toți aceștia sunt plini de floriîn preajma smochinului.Și sărăcuțul pare așa de trist,cu ramurile sale răsucite, că niciodatăde strânși ce sunt mugurii nu se văd..De aceea,ori de … Citește mai mult

Demostene Botez – Castanii

de

Pe sub castani cu frunza mare eu mi-am purtat ades tristețea,Când părăsită sta de vorbă cu sine însăși tinerețea,Și mișcătoarea lor cupolă deasupra-și clătina verdeața,Părea că-n jurul meu prin ramuri în mii de palme bate viața;Iar câteodată crengi uscate păreau cădelnițând un mort.Pe sub castani cu frunza mare și azi tristețea mea mi-o port.În după-amiezi … Citește mai mult

Salvatore Quasimodo – Copac

de

O umbră se desprinde-ncet din tinefăcând să pară moartă umbra mea,deși mai oscilează-n mișcaresau frânge proaspăta apă de azurlângă malul râului Anapo, unde revinîn seara asta, împins de lunarul martiedejá bogat în ierburi și-n aripi.Nu trăiești numai din umbră,pământ și soare și dulce dar de apăți-au înnoit fiecare frunză,iar eu mă-nconvoi și mă usucși chipul … Citește mai mult

Daniel Vişan-Dimitriu – Focul Din Gând

de

În noapte, sub lună, îmi spune-o povesteUn vânt ce adie-n poiana pierdutăÎn mijloc de codru, în lumea tăcutăA celor ce dorm în arpegii celeste.Şopteşte deasupra mulţimii de fire,A ierbii ce-şi unduie părul cel verde,Sub vorbele-şoapte ce vin să dezmierdeUrechi de-ntuneric cu-a lor născocire.O fi adevărul, sau doar inventată?Stejarul cel falnic din margine ştie,Căci şoaptele, toate, … Citește mai mult

Salvatore Quasimodo – Sămânța

de

Copaci de umbre,insule naufragiază în vaste acvarii,noapte bolnavă,pe pământul care se naște:un sunet de aripide nor ce se deschidepe inima mea:nici un lucru nu moare,care să nu trăiască în mine.Tu mă vezi: sunt atât de ușor,atât de înlăuntrul lucrurilorîncât umblu cu cerurile;iar când Tu vei voisă mă arunci în sămânțăvoi fi deja obosit de greutatea … Citește mai mult