Eu urmăresc o formă, dar pana mea n-o prinde;
boboc al cugetării ce-ar vrea să fie floare;
o simt pe buze ca un sărut care aprinde
a Venerei din Milo ciuntită-mbrățișare.
Un șir de marmuri albe sub verzi palmieri se-ntinde;
mi s-a prezis că Zâna în față-mi va apare;
lumina doarme-n mine cu pene licărinde
ca pasărea din lună-ntr-un lac cu unde clare.
Și aflu doar cuvântul fugar, inițiere
melodică din flaut, ce-ntr-o clipită piere,
și visul, barcă-n spații, vâslind fără de grabă;
iar sub pervazul scumpei Frumoase-Adormite,
suspinele fântânii curgând neistovite
și-al lebedei gât candid, arcat, care mă-ntreabă.
Sensul versurilor
Piesa explorează căutarea unei forme ideale, a unei frumuseți efemere și a unei inițieri spirituale. Poetul urmărește o viziune, un ideal, dar acesta se dovedește greu de atins, asemenea unui vis fragil.