ideal

Veronica Micle – Doamnei Aristita Manolescu

de

În cadrul vieții tale, plinăDe-atâta artă și lumină,Ca prototipul genial,Creat de-acele minți mărețe,Plină de foc și frumusețe,De cel mai gingaș ideal.Te-aud, te văd și nu pot spuneEști interpretul sau anumeFiința care a trăitÎn mintea geniului careVisat-a fară de asemănareUn tip ce-n lume n-a găsit?

Sin – Aproape de Renaștere

de

Strofa 1:Poezia-i realitate, plus idealE vocea mea din suflet ce mă scoate din banalPoezia e un testament scris în versuriFără timbre fiscale și fără semnăturiPoezia e un veșmânt în care ne îmbrăcăm moarteaUn loc uitat de lume în care ne ascundem soartaEa o să mă țină viu și-atunci când o să disparȘi, tot ce-am scris … Citește mai mult

Mircea Micu – O Rugăminte

de

Am o rugăminte,Mult mai-nainte de înainteDe a mă furișa-n pământul fierbinte,Caută-n sertarul cu miros de lămâieCaietele mele cu versuri din copilărie.Trimite-mi, dacă poți, foile vechiSă-mi revină puritatea-n urechi.În suflet să-mi revină, ‘ncărunțindViața mea care se scrie-ntr-un rând.Un rând serpuitorCa un drum spre Ardeal,Imprevizibil și frumosCa un ideal…

Charles Baudelaire – Zori Spirituale

de

Când, la stricăți, prin geamuri, dau zori de aur vesteȘi au pătruns alături de Idealul dur,Prin jocul răzbunării și-al tainei dimprejur,În bestia-ațipită un Înger se ivește.Stau Slăvi Spirituale – necucerit azur –Deasupra celui care în lanț de vis tânjește,Adânc deschid prăpăstii, sorbindu-l îngerește.La fel, Zeiță dragă, Ființă de dor pur,Prin fumul ce-l lăsară păcatele-n moloz,Obrazul … Citește mai mult

Charles Baudelaire – Promisiunile Unui Chip

de

Frumusețe lividă, cu sprâncene lăsate,Părând că revarsă tenebre;Îmi inspiră gândirea, ochii tăi negri foarte,Dar fără accente funebre.Ochii tăi, precum părul închis la culoare,Ca o coamă ce saltă în vânt,Ochii tăi languroși, care-mi spun: «Vrei tu oareIubitor de al muzei cuvânt»,Să urmezi idealul ce în tine-l voi puneȘi oricare altă chemare?Doar așa-ți vei da seama că … Citește mai mult

Cabron feat Jupiter – Spectacol

de

Sunt un omÎntr-un tablou oribil ca un creștin în comăÎn mulțimi un atom invizibil, pentru puțini – CarbonDau ton ca un tenor pentru melomanii receptoriDau ton ca un pescar într-un ocean de pești răpitoriDau ton ca o salvare la orice strigare de disperareUn doctor în stare s-acorde vindecare prin difuzoareDar care are și el nevoie … Citește mai mult

Johann Wolfgang Von Goethe – Ideal

de

Tu, Helios elin, tu, soare,Măreţ pe bolta de azur,Vrând Universul la picioare,Priveşti în jos, în sus, în jur.Şi ochiul tău plângând o vedePe fiica norilor, durut.Doar tu că străluceşti ea crede!Tu, orb pentru-alt senin ţinut,Mi te-nfiori şi suferi; lunaMai multor lacrimi e izvor.Tu perlele-i săruţi într-unaŞi-i schimbi tristeţea-n dulce dor.Simţind puternica-ţi privire,Ea cată ţintă-n sus … Citește mai mult

Justus – Ideal Ireal

de

Îmi place cum zâmbești..Îmi place cum iubești.. perfect!Îmi place când greșești..Că-mi place cum mă faci să te iert..Și-mi place să te privesc când dormi..Că atunci deodată simt că țin în brațe lumea întreagă!Și-s momente ca astea..Când nu mai vreau decât să pot să te am încă o dată..Și încă o dată.. și încă o dată.. … Citește mai mult