Versuri corectate și adnotate
– Eu aduc tămâie. Numele meu e Gaspar.Am devenit înțelept urmând Steaua Divină.Declar: iubirea-i imensă, viața – un frumos dar.Dumnezeu există. Din beznă-a făcut lumină.– Eu sunt Melchior. Aduc mir parfumat.Dumnezeu există. E lumina care-nvie-n zori.Din noroi răsar cele mai frumoase flori.Întotdeauna-n plăceri, tristețea-și face pat.– Eu sunt Baltazar. Aduc giuvaere-n dar.Vă asigur că Dumnezeu … Citește mai mult
Seara-i tristă, cenușie,Marea-mbracă gros lințoliu,pe când cerul se sfâșie-nvăl de doliu.Plâns amar ce se frământăîn abis, prelung, se frânge.Apa-n timp ce vântul cântă,plânge.Laudă viori de brumăraza soarelui ce piere.Psalmodiază alba spumă:miserere.Armonii irump spre stele;briza va purta-n catargcântece triste, greledin larg.Din a zării goarnă arsăcurge-o simfonie rară,parcă muntele-și revarsăvocea clară.Ca un geamăt invizibil…ca un răget aspru, … Citește mai mult
Ți-e platoșa-ncheiată, prieten plin de vlagă,spre-a-ncepe, mândru, lupta ce ți-a sortit-o zeea?Ești sigur că-ți rezistă-n metalul ei ideeasub spada ridicată cu două mâini, sub ghioagă?Există o plămadă de oameni care-ncheagădin număr orfic viața; faci parte dintre-aceia?Și, ca Heracle-n luptă cu leul din Nemeia,pe tigri beți de sânge-i vânezi prin lumea-ntreagă?Te-nduioșează-azuru-ntr-o noapte liniștită?Asculți al serii suflet, … Citește mai mult
Cu o voce din Biblie sau cu versuri de-ale lui Walt WhitmanAr trebui să vin acum spre tine, Vânătorule!Primitiv sau modern, simplu sau complicat,tu semeni puţin cu George Washington şi mult cu Nimrod.Tu eşti Statele Unite,tu eşti viitorul invadatoral Americii noastre cu sânge indian, o Americă naivăcare se roagă încă lui Isus şi vorbeşte încă … Citește mai mult
Îți amintești că ai vrut să fii Margarita Gautier?Fixată în mintea mea, fața ta ciudată este,când am luat cina împreună, la prima întâlnire,Într-o noapte veselă care nu se va mai întoarce niciodată.Buzele tale stacojii de purpuriu blestematau sorbit șampania din dulce baccarat;degetele tale au descoperit dulcea Margarita,Și știai că te adoră deja!Mai târziu, oh, floarea … Citește mai mult
Cu ceasuri de tristețe și amărăciuneîmi duc singurătatea. Și Cervantes doarprieten bun îmi este, căci numai el cu harîn clipele-mi de zbucium mângâiere pune.Natură e și viață. O minunede platoșă din aur și din chihlimbarrătăcitorului meu vis îi dă în dar,fiind pentru mine lacrimi, surâs și rugăciune.Creștin duios, hidalg îndrăgostit,vorbește precum râul cristalin.Astfel îl știu, … Citește mai mult
Lui Domingo Bolivar.Tu, frate, care știi lumina, spune-mi-o și mie.Sunt ca un orb.Sunt fără drum și merg pe bâjbâite.Merg pe sub ploi și fulgere dezlănțuite,orbit de vis, nebun de armonie.Visul e boala mea. Din poezielucrată mi-e cămașa pe suflet; ascuțitevârfuri de fier ea are, spini, cuțite,din care picură melancolie.Și astfel merg. Orb și nebun prin … Citește mai mult
Prințesa este tristă… ce va avea prințesa?Oftaturile scapă din gura ei de căpșuni,cine a pierdut râsul, cine și-a pierdut culoarea.Prințesa este palidă în scaunul ei auriu,tastatura tastei sale aurii este tăcută;iar într-o vază uitată o floare leșină.Grădina populează triumful păunilor.Vorbitor, proprietarul spune lucruri banale,și, îmbrăcat în roșu, piruetă bufonul.Prințesa nu râde, prințesa nu simte,prințesa aleargă … Citește mai mult
Iubește-ți ritmul și ritmează-ți, vie,oricare faptă, precum faci cu versul;din universuri strânge-ți universul,iar pieptul tău izvor de cântec fie.Cereasca unitate-n tine-nviediverse lumi înmugurindu-și mersul,și numere își vor suna neștersulacord cu astrul tău, viu în tărie.Ascultă-n vânt retorica divinăa păsării ce zboară, și nocturna,văpaie-n linii drepte, ce-o să vină;ucide nepăsarea taciturnă;montează-n perlă perla cristalinăunde-adevăru-și varsă nalta-i … Citește mai mult
Simțiri viclene duse-s, durerea-i dispărută,de-ncrederea-n iluzii privirile-mi sunt pline,tu, rază neașteptată în calea mea crescută,Francisca Sánchez, vino cu mine. În viața mea de doliu și chinuri nesfârșite,tu, fără a cunoaște, ai pus de-odată miere,iar laurii pe fruntea-mi, cu frunze veștejite,întineriți sunt astăzi, crini albi peste tăcere. Tu, ce-ai știut mâhnirea din mine cum s-alinte,și te-ai … Citește mai mult