Versuri corectate și adnotate
Ai auzit vreodată a lebedei cântare,Acel cântec de jale, ce-l cântă pân’ ce moare,Roșind recile unde cu pieptul său rănit?O, spune-mi, acel cântec vreodată-ai auzit? Și-apoi ai fost spre seară singur într-o grădină,Când vântul trist al toamnei încet, încet suspină,Când soarele apune, când arborii șoptescȘi vânturile toate tainic se înroșesc? Și ce-ai simțit atuncea? În … Citește mai mult
Lebădă, baladă albă..(15.03.2015).Lebădă, baladă albă..Cine, la gât, ţi-a pus salbă?!A uitat să-ţi dea în darşi palatul de cleştar,a uitat să-ţi dea scrisoarede la lună, de la soare.Lebădă, baladă albă..Cine, la gât, ţi-a pus salbă?!Te-a lăsat să fii iubităde luceferi în suită,nu a spus nici un cuvântdespre dor şi al său cânt.Lebădă, baladă albă..Cine, la gât, … Citește mai mult
Când printre valuri ce saltăPe baltăÎn ritmu-ușor,Lebăda albă cu-aripele-n vânturiÎn cânturiSe leagănă-n dor;Aripele-i albe în raza cea caldăLe scaldă,Din ele bătând,Și-apoi pe luciu, pe unda d-oglindeLe-ntindeO barcă de vânt.©Mihail Eminovici (Eminescu)
Îţi mai aduci aminte, doamnă?Era târziu şi era toamnă,Şi frunzele se-nfiorau,Şi tremurau în vântul seriiCa nişte fluturi chinuiţi,Ca nişte fluturi rătăciţiDin ţările durerii. Ţi-aduci aminte iar de searaŞi-amurgu-acela violet,Când toamna se-acorda încet,Pe frunza galbenă — chitara?Pe lac, ce-n lună s-argintase,Încet o lebădă trecea,Şi pata-i albă se pierdeaÎn seara care se lăsase.. Şi-atunci, doar inimă şi … Citește mai mult
Eu urmăresc o formă, dar pana mea n-o prinde;boboc al cugetării ce-ar vrea să fie floare;o simt pe buze ca un sărut care aprindea Venerei din Milo ciuntită-mbrățișare.Un șir de marmuri albe sub verzi palmieri se-ntinde;mi s-a prezis că Zâna în față-mi va apare;lumina doarme-n mine cu pene licărindeca pasărea din lună-ntr-un lac cu unde … Citește mai mult
Când zeu-n lebădă intra c-un gând,se-nfiora, aflând-o-așa frumoasă,și, tulburat, simți că-n ea se lasă.Dar îl purta înșelăciunea-i, când.Nepriceputei noi făpturi nicicumnu i-a-ncercat simțirile, spre faptă.Pe cel ce-n lebădă spre ea se-ndreaptă,deschisă, Leda-l cunoscu: acum.Ce el cerea, ea nu putea ascunde,pierdută-n zbateri. Și s-a-ncolăcitlin lebăda pe brațele-i rotunde,când zeu-așa-n iubită s-a plecat.Și fu, simțind penajul fericit,la … Citește mai mult
LEBĂDA ȘI PUII CORBULUI.Lebăda odată-aflase(Însă cum se întâmplase,Nu pot să vă dau cuvânt)Cum că într-un colț de lume,Într-un loc cu mare nume,Și pe un frumos pământ,Niște păsări osândite,Corbi de câțiva ani numite,În primejdie trăiesc.Lebedele au din fireO ciudată presimțire,Care este dar ceresc.Asa, să le izbăvească,Cu o râvnă părintească,Ea pleca până în zori.Ajungând într-o livede,În culcuș … Citește mai mult
Pământul cântă-n pașii noștri proaspeți,Tremură în văzduh învierea,Mâinile ți s-au făcut mai mici, mai îngusteȘi unghiile mai viorii.Cu steme voievodale pe frunteMelcii suie în crengile livezii.S-au furișat spre munți, spre munte,Lebedele zăpezii.
Amurg fecund, din altă vârstă,amurg fecund de Prier e,precum a fost și altădată,când Leda albă se-nvoisesă-ndure-n albul de narcisepovara unei lebede.Pe-o nicovală pitpalaculîși bate cântecul fierbinte.Sub straiuri moi,subt verde lintezămislește viața lacul.Coboară-n fericiri de stuhputeri cu aripi, din văzduh.Și vegetația de apădă învoaltă în smaragde.Sămânța lebedei divineîn seara cântă pretutindeni,cântă-n trupuri de Undine,în Mării, în … Citește mai mult
Când lebăda-și dă seama c-a venitOra ce-i pune capăt vieții sale,Cântec, cu glas sublim ce ia amploare,Înalță peste țărmul părăsit. Dorește viața s-o fi prelungitDe lume despărțindu-se cu jale;Cu dor ea celebrează de plecareAl aventurii sale trist sfârșit. La fel, Doamnă, și eu, când am văzutTristul sfârșit ce-mi rezerva iubirea,Fiind deja în pragul lui adio. … Citește mai mult