Doar cel ce-ntre umbre-a-nălțat
lira-i cândva,
poate, imnul nemăsurat
presimțind a-l cânta.
Doar cel ce-ntre morți a mâncat
mac, dintr-al lor,
nu va mai pierde vreodat’,
zvonul cel mai ușor.
Și chiar de ne-am reflecta
tulbure-n lac:
tu chipul să-l știi.
Pe dublul tărâm de-abia
glasuri se fac
blând, veșnicii.
Sensul versurilor
Piesa explorează tema morții și a eternității, sugerând că doar cei care au experimentat apropierea morții pot înțelege cu adevărat imensitatea vieții și pot percepe subtilitățile existenței. Versurile invită la introspecție și la recunoașterea chipului propriu, chiar și într-o lume tulbure.