Ei se uită fără voie la copil
când se joacă; fața lui rotundă
uneori se vede-aievea din profil,
cum un ceas, pe ultima secundă,
împlinește ora, brusc bătând.
Însă ei bătăile n-ascultă,
osteniți și grei de viață multă;
și deloc, cum el se poartă, blând,
nu-și dau seama, și ce gânduri are,
și-n veșmânt prea strâmt când, fără șoaptă,
stă, ca într-o sală de-așteptare,
lângă ei și vremea și-o așteaptă.
Sensul versurilor
The poem reflects on the innocence and purity of a child, contrasted with the weariness of adults. The child, seemingly waiting for their time, embodies a sense of hope and potential that the adults have perhaps lost sight of. It's a meditation on the passage of time and the different perspectives of youth and age.