Versuri corectate și adnotate
Mi-e azi un dor năprasnic de demult,Ce-i doar numai de ieri, de-i simt tumult,Ce-mi curge-n venele din mine, nou copil;Mă-ntorc în gând de timp şi spaţiu, din exil.Mi-e dor de lungi, de primăveri cu cărăbuşi,De colivia goală, plânsă cu pierduţi peruşi,De-un cuib de rândunele atârnat pe prispă,De cioara-n croncănit pe gard, care mă-ntristă.Mi-e dor de … Citește mai mult
Mama dragă, mama sfântă,Vreau de mine să fii mândră.Ai crescut băiat frumos,Cu credință în cel de sus.Mi-ai arătat calea cea bună,La școală mergând de mână.Mama dragă, mama sfântă,Vreau de mine să fii mândră.
Mamele nu mai au timp să fie mameMoțăie triste în birouriȘi bat viața la mașinăCopiii beau lapte din biberoaneȘi văd lumea prin sticlăLa școală nu se mai învață eticăCi tehnică sexuală și marketingulPedagogia minunii industrialeToropeală ontologicăSomnolență muzicalăCeață și polei
Ei se uită fără voie la copilcând se joacă; fața lui rotundăuneori se vede-aievea din profil,cum un ceas, pe ultima secundă,împlinește ora, brusc bătând.Însă ei bătăile n-ascultă,osteniți și grei de viață multă;și deloc, cum el se poartă, blând,nu-și dau seama, și ce gânduri are,și-n veșmânt prea strâmt când, fără șoaptă,stă, ca într-o sală de-așteptare,lângă ei … Citește mai mult
Sufletul meu de copilMă poartă din aprilÎn aprilPe brațele Afroditei, don Mil.Cântecul, niciodată umil,Moare-mi-lÎntre pietrele din moară-azilCe macină creierul florii, gracil.
În țara ceea nu deosebești piatrade pasăre sau duh:sunt de vată și carton.Cine vrea își scoate sufletul,îl pune alăturiși-l privește ca pe o ființă străină:am zărit duhuri de pomi, de păsări, de oameni.Oameni-păpuși cântă rugăciune mută:Dumnezeul lor are barbă albă.Oameni-păpuși și duhuri de vată!Zâmbete de pastă!Pomi de cauciuc!Ochi candizi și ficși!Culorile sunt palide, nu țipă.Spațiul … Citește mai mult
Dragă Kitty, confirm, nici eu nu dau înapoiîn fața adevărului și înaintez împotrivaminciunii, boala secolului. Eu sunt neatârnat,tu ești neastâmpărat, el este neastâmpărat.Ea își scrie amintirile din copilărie caun om mare, din toate punctele de vedere,dureroase și atât de (ne)plăcute.Și-atunci i-au zis pur și simplu:Surioara lui Kafka.Costel Zăgan, Contrajurnalul Annei Frank
Cred când îmi spui că nu plăceai lumii, iubito,În copilăria-ți, și mamei urâtă-i erai,Până când mare-ai crescut, pârguindu-te-n taină;Da, mi te-nchipui ca pe-o copilă ciudată.Floarea din vie, nici ea n-are chip și culoare,Rodul însă, când copt e, farmecă oameni și zei.
Și slujnicele mamei, fete voinice și lucioase… Și pleoapele noastre fabuloase… O, limpezimi! O, privilegii!Chemând fiece lucru, proclamam că-i mare, chemând fiece animal, că-i frumos și bun.O, mai marile meleflori printre frunzele roșii, vorace devorând preafrumoasele melegângănii verzi! Boschetele în grădină miroseau a cimitir de familie. Și o foarte mică soră murise: avusesem sicriul ei … Citește mai mult
orez de tocatun copil se zbatepentru a vedea luna