O, templele în care se-aduceau
fructe pe ram de terebint în floare
sau de măslin… și florile mureau
înăbușite în îmbrățișare.
Oare în vie vei afla intrând
templul naiv, ascuns în umbra-naltă?
Fecioara însăși binecuvântând
în clopote, ofranda-n struguri coaptă
Sensul versurilor
The poem reflects on the transience of beauty and life, contrasting the offering of fruits and flowers in temples with their inevitable decay. It questions whether a naive temple can be found hidden within a vineyard, blessed by a virgin, suggesting a search for purity and meaning in nature.