catrene valesane

Rainer Maria Rilke – Catrenele Valesane XI

de

Pâine și sare, vin neînceput,ofrande, ofrande să aducem templului etern,sărbătorind pe cine ne-a născutîn necuprinsul univers matern.Biserica, în anii ce se duc,unește zeii vechi cu cei din jurși arborele magic, vechiul nuc –umbra a unui templu pur.

Rainer Maria Rilke – Catrenele Valesane XIV

de

Un trandafir violet în ierburi înalte,un cenușiu supus, vița de vie, rară,aliniată, până sus, pe pante,sub cer, superb, lumină princiară.Înflăcărată țară, urcă din treaptă-n treaptăspre-naltul cer pe care îl cuprindesfetnic, spre calea care se îndreaptă,asprul trecut-prezent mereu în minte.

Rainer Maria Rilke – Catrenele Valesane X

de

O, templele în care se-aduceaufructe pe ram de terebint în floaresau de măslin… și florile mureauînăbușite în îmbrățișare.Oare în vie vei afla intrândtemplul naiv, ascuns în umbra-naltă?Fecioara însăși binecuvântândîn clopote, ofranda-n struguri coaptă

Rainer Maria Rilke – Catrenele Valesane XXV

de

În lungul drum prăfuitVerdele se-apropie de cenușiuIar cenușiul conține văditArgint albăstrui.Mai sus, în alt plan, pe colinăSalcia care se vedeÎntoarce frunzele-n vânt și luminăNegru spre verde.Iar alături, un verde abstract,Un verde palid de viziune,E fondul pe care un turn ruinatAbandonării deja se supune.