Versuri corectate și adnotate
AUREOLĂAi grijă cetățene, ia seama bine, nu uita!La serviciu, întruniri, sau în simple conversații,Sclipirea în ce gândești și spui nu-i toată a ta,Ci și-a cafelei, de secole un detergent al minții!MLW, 27 dec 2010. DILEMACând rămân uimit de frumuseți nebănuite,De ochi nesățioși pretutindeni descoperite,Gândurile iscoditoare de îndoială-s înlănțuite:Uimirea-i a mea? Sau a Lui, creații de … Citește mai mult
Când te pierzi în valul vieții,Trist la țărm doar eu rămân:Brațe fără de nădejde,Navă fără de stăpân. Cum se turbură izvorulCând din el drumețul bea,Astfel mă-nfioară dorulCând răsari în calea mea. Tu ești aerul, eu harpaCare tremură în vânt,Tu te miști, eu mă cutremurCu tot sufletul în cânt. Eu sunt trubadurul. LiraEste sufletul din tine,Am … Citește mai mult
“Motto hibernal”.Iarna vine peste prundLăsând păsări ce-n catreneZgribulite își ascundCiocușoarele sub pene.
Râdeți flori, învăpăiate de al soarelui sărut,Râdeți fără nicio grijă, vara este la-nceput.Vă așteaptă-o viață lungă, cu lumină și parfum,Fericite, încă nu știți că și iarna e pe drum.Soarele răsare, îl văd strălucind,Sub sărutul lui florile se-aprind,Patimaș’ și te-ndreaptă fața către soareDar mor, sufocate, în îmbrățișare.Am fost adus pe lume fără-a fi întrebat,Instinctele ți-au fost … Citește mai mult
Cerului plin de atențiepovestește pământul;depășește și munțiiîn amintiri, cuvântul.Roșindu-i-se fațacă cerul atent îl ascultăîși dezvăluie viațași nu mai cuvântă!
Ignorantule care te crezi savant, mă uit cum te zbațiîntre infinitul trecutului și infinitul viitorului.Ai vrea să-nfigi un stâlp între aceste două infinituri și să te sui pe el.Mai bine așează-te sub un copac, lângă o sticlă de vin care te va face să-ți uiți neputința!.din Catrenele lui Omar Khayyam, catrenul 148 (1945), traducere de … Citește mai mult
Atâta negru gravadaugă ani munțiloracestei țări foarte vechicare-l numără pe Carol cel Mareîntre sfinții părinților.Din înălțimi îi vinesecretul misterului –ale sale sunt tinerețile cerului.
Fă astfel ca aproapele tău să nu sufere din pricina înțelepciunii tale.Stăpânește-te totdeauna.Nu te lăsa niciodată pradă mâniei.Dacă vrei să cucerești pacea deplină, surâde Destinului care te lovește, și nu lovi pe nimeni.Catrenele lui Omar Khayyam (1945), traducere de Al. T. Stamatiad
Drumuri ce duc nicăieriîntre două apropiates-ar spune, cu artăde scopul lor depărtate.Drumuri ce-n față nu au– oricare li-e chipul,decât spațiulși timpul!
Peste gardul de mărăcinise-ntinde mica clematită,iar volbura albă, pierdută-ntre spini,așteaptă clipa să se închidă.Aceasta face în lung de drumbuchete unde golfuri roșesc.Deja? E vara-mplinită de-acum?Și zilele toamnei le ruginesc.