Laptele negru din zori îl bem când e seară,
îl bem la amiaz’, îl bem și la noapte,
îl bem și îl bem.
Săpăm o groapă-n văzduh și nu va fi strâmtă.
Un om stă în casă, se joacă cu șerpii și scrie,
el scrie-n amurg în Germania: Aurul părului tău, Margareta.
Scrie și iese în prag, scapără stelele-n cer, el își fluieră câinii,
evrei-s și-i fluieră, el poruncă le dă ca să sape o
groapă-n țărână, poruncă ne dă să cântăm pentru dans.
Lapte negru din zori, te bem când e noapte,
la amiază te bem, te sorbim dimineața și seara,
te bem și te bem.
Un om stă în casă, se joacă cu șerpii și scrie,
el scrie-n amurg în Germania: Aurul părului tău, Margareta,
Cenușa părului tău, Sulamith, o groapă săpăm în văzduh și nu va fi strâmtă.
El strigă: Săpați mai adânc! Iar ceilalți cântați!
Arma o-nșfacă, o flutură, albaștrii-i sunt ochii.
Săpați mai adânc! Iar ceilalți cântați pentru dans mai departe!
Lapte negru din zori, te bem când e noapte,
te bem la amiază și seara te bem,
te bem și te bem.
Un om stă în casă: aurul părului tău, Margareta,
cenușa părului tău, Sulamith, el se joacă cu șerpii.
El strigă: Cântați mai blajin despre moarte, căci moartea-i un meșter german!
El strigă: Plimbați un arcuș mai cețos pe viori, veți crește ca fumul atunci,
veți zace-ntr-o groapă în nori și nu va fi strâmtă.
Lapte negru din zori, te bem când e noapte,
te bem la amiaz’, e moartea un meșter german,
te bem dimineața și seara, te bem și te bem.
E moartea un meșter german, albaștrii-i sunt ochii,
cu plumbul te împroașcă din plin și adânc te lovește.
Un om stă în casă: aurul părului tău, Margareta,
câinii spre noi și-i asmute, ne dăruie-o groapă-n văzduh,
se joacă cu șerpii visând, e moartea un meșter german.
Aurul părului tău, Margareta,
cenușa părului tău, Sulamith.
(1945)
Sensul versurilor
Piesa este o elegie sumbră despre Holocaust, folosind imagini puternice și contraste pentru a exprima ororile și pierderile suferite. Se face referire la victime și călăi, la frumusețe și cenușă, la viață și moarte, toate împletite într-un dans macabru.