Versuri corectate și adnotate
Ce curte făceam peninsulelor.Ce credință juramcrizantemelor de noiembrie.Cum ne căutam capitalaprintre peștii greoi și bunele tristeți.Ce nume vesele dădeamneantului, memoriei,îndrăznelilor de dimineață.Cum țineam metamorfozala mare cinste.Tu trebuie să hotărăștică imanența este un cristal.
Aș vrea să povestesc amintirea aceea…Dar iată că aproape nimic n-a mai rămas, s-a șters –în anii fragezi ai tinereții mele pierdute zace, departe.O piele ce făcută părea din iasomie…Noaptea aceea de august… de august să fi fost?..Abia-mi amintesc ochii; albaștri erau parcă..Ah! da, erau albaștri, albastru de safir.
Gândul 11.Eu cred că un om este ceea ce își aduce amintedespre sine însuși. Bunăoară, eu mă consider pemine ceea ce îmi aduc aminte că sunt. De astauneori oamenii sunt în aparență schimbători sau auumori diferite.De fiecare dată îți aduci aminte alte lucruri despretine însuți.
O, frumoasă pradă,Glasul nopții,Mișcările taleInstigă febra.Numai tu, memorie dementă,Pui mâna pe libertate.Carnea ta de necuprinsȘi tremurândă în oglinzile tulburi,Acele crime, visule,Nu mă înveți să le consum?.Cu voi, fantasme, nu am niciodată măsură.Și de remușcările voastre mi-e plină inimaCând se face ziuă.
Acum când trefla iubirii e jucată pe masa uitării,Acum când melancolia vuieşte în inima perlei,Acum când timpul acela e prefăcut în timp de nisip,Acum când te hrăneşti cu memoria memoriei,Acum când priveşti în abisul oglinzii.1975
Duhul e nemuritor, cred,Dar nu trece-n altă lume,Doar aici pe pământ rămâne,Aici va trăi pribegind.Printre altele, îmi amintesc,La Roma Cassius am fost,În Elveția Vilhelm Tell,Camille Desmoulins la Paris…Poate voi fi ceva și-aci.
Memoria timpuluiE plină de spade şi corăbii,De pulberea imperiilorŞi de foşnetul hexametrilor.De uriaşii cai de război,De strigăte şi de Shakespeare.Eu vreau să-mi amintesc sărutul acelape care mi l-ai dat, cândva, în Islanda.
Îmi fac decont de ruperidintr-o memorie uitată,călătorind cu gândul în tavancu ochii ficși, uscațidin când în când,în rest au licărul de neavândfigurile de tațice-au părăsit copii tamancând școala nu e terminată..și veșnic vor trăi cu întreruperi.Îmi sunt și ei colegiisau prea mulți prieteni,ori simpli cunoscuți de-un leat,ce nu-i zăresc pe străzi,deși cu dor îi caut!?..Este … Citește mai mult
N-aveam nevoie de calculatoareDe creiere în timp am fi păstrat,În loc de-al fi distrus pe cel ce moareȘi din gândire-am fi recuperat.Trăim perpetuând vechi sacrilegii,Tot ce-am produs lăsăm mereu să moară.Reluăm la infinit, reluăm, povara legiiLa nesfârșit mereu e pentru prima oară.Ne comportăm la fel ca egipteniiDin hău de timpuri imemoriale;Distrugem creierul de sute de … Citește mai mult
În numele ciobanului Ion,Lovit sălbatic cu potcoava-n tâmplă,Te blestem, polițai de la raionCu suflet negru și cu gura strâmbă.În numele morarului Trofim,Bătut cu patul armei pân-la sânge,Te blestem, rob al pârei, anonim,Ci n-ai știut cu neamul tău a plânge.În numele porcarului Tudor,Cel torturat cu biciul și cu slova,Te blestem, câine de judecător,Venit să facă ordine-n … Citește mai mult