Marcela Benea – Nu Te Întrista, Roza

Să nu crezi niciodatăcând ţi se spune că un poet a murit.Să nu crezi nici că Paul Celans-ar fi aruncat în Sena.Nu în râul Sena s-a aruncat poetul Paul Celanci în adâncul Eternităţii:el cântă printre lacrimi psalmi pentru Rebecastă treaz şi numără orele somnului tău;el vorbeşte cu gura bogată a toamneiiar zilele poemelor lui sunt … Citește mai mult

Paul Celan – Solstițiu

În albastru, noaptea, cui i-a înflorit?Ce vedea-vom oare înspre răsărit?Tufele aprinse cu corole-n focuriArmei îi oferă, iată, iarăși jocuri.Somnul îi fusese slujnicei poruncă,fierul însă-l bate inima-i adâncă.Luna doar privește – fără cap e cine? –Apa cum o scoate sufletul din mine.Astăzi, cu-al meu sânge, lumea ce-am gătitface albă strajă celui nevenit,celui ce din mâini și … Citește mai mult

Paul Celan – Fuga Morții

Negru lapte al zorilor seara îl bemla amiază îl bem dimineața îl bem noapteal bem și bemsăpăm o groapă-n văzduh acolo patul nu-i strâmt.În casă stă un bărbat cu șerpii se joacă el scriecând seara se lasă el scrie-n Germania părul tău auriu Margaretael scrie și iese în fața casei și stele scânteie el fluieră … Citește mai mult

Paul Celan – Tangoul Nopții

Laptele negru din zori îl bem când e seară,îl bem la amiaz’, îl bem și la noapte,îl bem și îl bem.Săpăm o groapă-n văzduh și nu va fi strâmtă.Un om stă în casă, se joacă cu șerpii și scrie,el scrie-n amurg în Germania: Aurul părului tău, Margareta.Scrie și iese în prag, scapără stelele-n cer, el … Citește mai mult

Paul Celan – Țărm

Hai, soră, prin beznă și-mparte pomeziși albelor vieți și gurilor mute.Din bolu-ți în care ești val, precum crezi,sticlirea o beau din recife pierdute.Golită e scoica și vâsle-s uscate,iar cel părăsit de pământ se îneacă.Albastru-n ostrov a pierit astăzi, frate,dar sufletu-ncearcă prin alge să-și treacă.Când clopotul sună mai straniu, în unghi..Balsamul de-adânc mă lovește, străine..Pe cine … Citește mai mult

Ion Caraion – Paul Celan

Vântul e cel pe care îl cautMarea va fi gongul soareluiVeniți mai târziu sunt încă plecatNorii pier ca un alai de vânătoareAud seara stând în tineSalon pustiu al văzduhuluiRâul dă cu sâmburi de cireșe în porcEu vârsta decantândȚărmul care se aude în urmăCâștig pierderea.