Versuri corectate și adnotate
La revedere, domnule osteneală,te sinucizi neapărat după miezul nopții?Câțiva lupi ies din antecamera echilibrului,câteva baruri au guri cârpiteși instrumente de lemn zbat mucegaiul orașuluiînspăimântătoarele tobe regale trec străzileca strigoii bat în ușa arborilor gelatinoși.Am împărțit orizontul, frigulvorbelor – acum te sinucizi?Dacă e miezul nopții te adăpostești în miezul morții?Semiluna, umede cearcăneși brațele spitalului Mâine.
Moartea în stradă citește ziarulașezat pe fața cerșetorului mort,moartea în cârciumă-și umple paharul,moartea-i pe câmpuri, moartea-i în cort.Perie-i haina, linge-i pantofii,fii-i pentru o viață valet de lux,chelia de aur a Sfintei Sofiilucească-n sângele tău la reflux.O, dans al morții, clatină-ți lanțul,sclav muzical, fericit instrument…Prin carnea noastră umblă Bizanțul,ba Europa, ba Orient.
În noaptea grea cu chip cernit,Dac-un creștin, suflet milos,Lângă molozul învechitÎți va îngropa trupul fălos.Când stele-n cer, e de-nțeles,Își închid ochiul ostenit,Unde păianjeni pânze țesȘi vipera a odrăslit.Pe capul tău cel condamnatTot anul o s-auzi curatCum urlă lupii și jelesc.Și vrăjitoare hămesind,Bătrâni la vicii jinduindȘi cum escrocii uneltesc.
Pe-o noapte de catran și zgură,Dacă vreun bun creștin smeritPe-ascuns lângă-o dărâmăturăÎngroapă trupul tău slăvit,Aici, când stele sfioaseVor clipoci, de somn buimace,Păianjenii vor țese plasaȘi viperele pui vor face;Vei auzi într-una pesteOsânda bietei tale țesteHăulituri de lupi hoinari,Și vrăjitoare costeliveHârjoana babelor lasciveȘi sfatul sumbrilor coțcari.
E toamnă, și e noapte, și e ploaie.A curs în curte cerul, poloboc.Prin mari băltoace, deținuții, droaie,Desfac boccelele ca la talcioc.Un temnicer, cu mațele pestrițe,Se leagănă pe lângă osândițiȘi grohăie – obezul cu petlițe:„Cătați-i bine, c-ăștia-s bandiți!”.Și, rând pe rând, trosnesc din cusăturiCămăși și uniforme învechite.Ce cad apoi, în zloată și lături,Ca niște șoimi cu … Citește mai mult
Jos, peste tot,pe noroi de sânge zac, risipiți,morții unui sfânt războiȘi vii ce-n zadar se zbat, îngroziți,să scape-ncercând,a fost să le fie dat,blestemând, să piară curând…Dintr-un amvonura coboară-ntre noiNeam și soi, noi între noi,la Armaghedon..Vai ce amarpentru cei ce-am mai rămas, la hotar,între ce e viu și mortȘi nu ne-a fost în suflet greu,neștiind pe … Citește mai mult
Dincolo de ușă, un oma intrat în descompunere. În zadarseara asta va înălța o rugăciuneîn ciudatul său Dumnezeu, care sunt trei, doi, unu,și își va spune că e nemuritor. Acumaude prevestirea morții saleși știe că e un trup care zace.Ești, frate, omul acesta. Să mulțumimpentru viermi și uitare.
Când îmi vor cânta lopețile rugăciuni,zalele sărutându-mi-le,Eu voi privi nemernic pe nemernici și pe tăblița meava muri o fiară, un ucigaș.Laconic va cânta vântul cu mâinile în buzunareși vor fâșâi rochiile cerului răcit, lacrimiletoate vor atârna în pod, de sfori.Suflecând mânecile, cărarea se va întinde alene prin codri.Codrii care susură rugăciuni ziua și noaptea.Câinii toți … Citește mai mult
Din lumini lanțul s-a ros în crepusculeprin oase legat un mamut mai rage în lemne surd.aprinse lămpile le-am ascuns în pământca amazoane printre cârtițe și țițeinegre oglinzile din nopți au alunecatstinse flăcările le-am pus pe umeriunde pușca osului mocneșteunde pecețile sângeră pe mâiniși-n întunericul fără remediu ochii au rămas peșterile luminii.cheia inimii se întoarce în … Citește mai mult
E vast câmpul cu sânge,Cu trupuri rupte-n douăPe iarba ce se frângeÎn vadu-n care plouă.Nu-i luna deocheatăCu pletele vâlvoi.Ea este moartă-n țeastaCuptorului din noi.Nu-i luna în războiulÎntins peste abisuri,Ea macină noroiulPustiului din visuri.Aceste trupuri rupte,Cu piatra solidare,Își duc pieirea-n lupte,Pe-a stelelor cărare.