Paul Celan

Paul Celan – Floarea

de

PiatraPiatra din aer pe care o urmărescOchiul tău e la fel de orb ca ea.Am fostmâiniam împachetat vidul întunericului, am găsitcuvântul care aduce varafloare.Floare – cuvântul unui orbochii noștriiprivesccătre apă.CreșteInima zidită peste inimă zidităadaugă petale.Încă un cuvânt ca acesta și ciocanelese vor balansa deasupra crăpăturilor pământului.

Paul Celan – Anii de la Tine la Mine

de

Iarăși îți unduie părul când plâng. Albastrul ochilor tăiîl așterni pe masa dragostei noastre: un pat între vară și toamnă.Bem o licoare pe care nici eu, nici tu, nici un al treilea n-a pregătit-o:sorbim ceva gol, ceva de sfârșit.Ne privim pe noi în oglinzile-oceanului,și ne-ntindem mai iute bucatele:noaptea e noapte, începe cu zorile,alături de tine … Citește mai mult

Paul Celan – Sus

de

Călătorii: vultur și stea.Jos, după tot, noi,zece la număr, poporul de nisip. Timpul,cum să nu, areși pentru noi o oră, aici,în orașul de nisip.(Povestește despre fântâni, povesteștedespre cununa fântânilor, roata fântânilor, despreadâncurile fântânilor – povestește.Numără și povestește, ceasul,și acesta, trece.Apă: cecuvânt. Te înțelegem, viață.).Străinul, nechemat, de unde,oaspetele.Rochia lui picurătoare.Ochii lui picurători.(Povestește-ne despre fântâni, despre –Numără … Citește mai mult

Paul Celan – Astăzi și Mâine

de

Așa stau, ca de piatră, îndepărtarea, spre care te-am împins.Limpezitede nisipul zboruluicele douăpeșteri la marginea de jos a frunții.Înăuntru întunericulochit.Lovitde ciocane bătute în tăcerelocus,unde ochiul aripii m-a atins.În spate,adâncită în perete,treapta,pe care se ghemuiește amintirea.Încoace,se prelinge, dăruită de nopți,o voce,din care tu pregătești licoarea.

Paul Celan – Târziu și Adânc

de

Rea ca o spusă mieroasă noaptea începe.Cu merele celor muți ne hrănim.Împlinim o lucrare ce mai degrabă stelelor o lași;În toamna teilor noștri stăm ca un roșu de steag gânditor,ca oaspeți arzători la sud.Jurăm în numele noului Crist, să cununăm pulberi cu pulberi,păsări cu rătăcitoare-ncălțări,inima noastră cu scara de apă.Lumii jurăm sfinte juruinți ale nisipului,bucuros … Citește mai mult

Paul Celan – Elogiul Depărtării

de

În izvorul ochilor tăifreamătă năvoadele pescarilor de pe Marea Demenței.În izvorul ochilor tăimarea își ține făgăduiala.Aici îmi lepăd euo inimă care-a zăbovit printre oameni,veșmintele și strălucirea unui jurământ.Mai negru în negru, sunt și mai gol.Doar abjurând devin credincios.Sunt tu, abia când sunt eu.În izvorul ochilor tăiplutesc, la pradă visând.Un năvod de-un altul se prinde:ne despărțim … Citește mai mult

Paul Celan – Pat de Zăpadă

de

Ochi, orbi ca lumea, în crăpătura morții: Eu vin,formă dură în inimă.Vin.Perete abrupt oglindă a lunii. Coborând.(Lampă murdărită de respirație. Sânge ca ața.Suflet ca norii, încă o dată aproape de formă.Umbră cu zece degete – împreunate.).Ochi orbi ca lumea,Ochi în crăpătura morții,Ochi ochi:.Patul de zăpadă de sub noi amândoi, patul de zăpadă.Cristal împrejurul cristalului,zăvorâți în … Citește mai mult

Paul Celan – Zăbrelele Vorbirii

de

Rotundul ochilor între catarge.Animal scânteietor pleoapavâsleşte în sus,eliberează o privire.Iris, înotătoare, fără vise şi mohorâtă:cerul, cernit ca o inimă, trebuie să fie aproape.Pieziş, în ciurul de fier,aşchia afumată.Pe luminăghiceşti sufletul.(Să fi fost eu ca tine. Să fi fost tu ca mine.Nu stăteam noisub un alizeu?Suntem străini.).Ţiglele. Peste ele,aproape unele de altele, cele douărâsete cernite ca … Citește mai mult

Paul Celan – Fuga Morții

de

Negru lapte al zorilor seara îl bemla amiază îl bem dimineața îl bem noapteal bem și bemsăpăm o groapă-n văzduh acolo patul nu-i strâmt.În casă stă un bărbat cu șerpii se joacă el scriecând seara se lasă el scrie-n Germania părul tău auriu Margaretael scrie și iese în fața casei și stele scânteie el fluieră … Citește mai mult