Un deal cosit… Și pe șoseaua prinsă
De coasta lui, un car dispare-n fund.
Și sună drumul ca o dobă-ntinsă
Pe care-ai aruncat, cu pumnii, prund.
Prin nori, apusu-mprăștie ușor
Un vag reflex rătăcitor…
Și-ncet,
Pe ochii vineți și-mpietriți ai zării,
Se lasă moi pleoapele-nserării.
Sensul versurilor
Piesa descrie un peisaj rural la inserare, surprinzând atmosfera liniștită și melancolică a momentului. Versurile evocă imagini vizuale și auditive subtile, sugerând o contemplare a naturii și a trecerii timpului.