Otilia Cazimir – Țara Mea
Frumoasă mi-e țara străveche,Întinsă pe munți și pe văi,Cu fete cu flori la ureche,Cu mândri și ageri flăcăi!Frumoasă mi-e țara cea nouă,Când râde cu râs tineresc,Cum râde grădina când plouăȘi florile când înfloresc.
Otilia Cazimir
Otilia Cazimir – Pe Marginea Unei Miscellanea
Am răsfoit și eu volumul.N-or fi frumoși poeții… Natural,Altfel ar fi fost un cumul.Dar mie,Cei ce s-au apucat de poezieSunt toți, – până la ultimul, – strigoi.Când mă uitam, pe rând, la fiecare,Aveam, așa, o vagă presimțireCă mă așteaptă o nenorocire.Și când am dat, în fine, de propriul meu chip,Era să țipDe spaimă și de … Citește mai mult
Otilia Cazimir – Toamna
Trece vântul prin copacii goiȘi zvârle cu castane-n noi.Dar în liniștea din umbra lui,Nu-i răspunde glasul nimănui.Doar o frunză-a mai foșnit, departe,Ca o filă-ntoarsă dintr-o carte.
Otilia Cazimir – Drumuri
Un lung vârtej de colb învăluit,Atât a mai rămas în urma ta…S-a clătinat o vreme pe șosea,De parcă-o umbră rătăcită s-a trezitȘi s-anălțat, șovăitoare-n vânt,Să caute cu pași mirați și miciPe-un om care-a murit de mult pe-aiciȘi-a părăsit-o, aruncată la pământ.Dar, tot mai rară, umbra nimănuiSe risipea în lungul drumului,Și după orice om care treceaSe … Citește mai mult
Otilia Cazimir – Din Fugă
Se scaldă soarele în iaz.Un măr sucit de bătrânețeAruncă-n tren cu mere pădurețe,Și-un cârd de gâște albe face haz.S-abat la geam priveliști iuțiDe cărți poștale colorate,Și-un deal vărgat se scarpină pe spateCu plugul tras de doi căluți.
Otilia Cazimir – Martie
E-atâta primăvară-n noi, iubite!Şi-n toţi fiorii care tremură-n natură,Şi-n zâmbetul ce-ţi flutură pe gurăSe-mbrăţişează visurile noastre tăinuite.Ridica-ţi ochii.. în adânca strălucireA-ncremenit o horhotă de nor subţireŞi-acum îşi mistuie-n albastru forma finăŞi nu rămâne-n marea de luminăDecât un punct ce-n aer se ridică –Săgetătorul zbor de rândunică.În iarba crudă-şi joacă umbrele subţiriMlădiţe verzi şi lungi de … Citește mai mult
Otilia Cazimir – Cântec de Leagăn
Dormi cu mama, puișor!Dorm pisicile-n pridvor,Doarme-n patul ei păpușaDoarmă-n leagăn și Vaniuşa..Ia te uită, frate! Cum,N-adormiși nici pân-acum?.Dorm sub streșini rândunele,Iepurașu-n tufănele,Vulpea doarme-n vizuină,Fluturașul pe-o sulfină,Greierușul pe-o lalea –Fiecare unde-o vrea!.Cum se poate, frate, cum?N-adormiși nici pân-acum?.Dorm sub vatră puișorii,Dorm sub gene ochișorii,Doarme-n pernă urechiușa..Dormi cu mama,Dormi, Vaniuşa!
Otilia Cazimir – Gospodina
Greu e când eşti gospodină!Uite, eu, cât sunt de mică,Iute-s ca o rândunică,Harnică-s ca o albină.Cum mă scol, cobor în grabăColivia din perete,Să dau boabe la sticlete,Că-i un cântăreţ de treabă.Vreme multă nu-mi rămâne;Pisicuţa, de cu noapte,Miaună şi-mi cere lapte –Iar Grivei îmi cere pâine.Învăţ lecţiile toateLa citit, la socoteală –Că doar n-o să plec … Citește mai mult
Otilia Cazimir – Vis Alb
Aș vrea cu tine să mă duc departe,La Polul Nord, sub cerul de opal,Când gheața mării clare se desparteÎn blocuri plutitoare de cristal.Desfășurând culorile-i spectrale,S-ar înălța deasupra noastră ca un faldDantela aurorei boreale,De purpură, de aur și smarald.Banchiza albă ne-ar așterne-n fațăCovoare de omăt imaculat.Și-n adăpostul mic, scobit în gheață,Am arde-un foc de spirt denaturat.Din … Citește mai mult
Otilia Cazimir – În Ploaie
În gara asta nimeni nu coboară,Și plouă-adânc, pe câmp, pe gară..Un tânăr cu manta de cauciucStă zgribulit la adăpostul unui nuc.Doar, indolentă și greoaie,O vacă-și plimbă visătoareDe-a lungul liniei, în ploaie,Progenitura viitoare.