Daniel Turcea - Inserare
Stingându-se / rămân / umai / miresme. / Strune / neatinse, / ca sufletul / … →
Stingându-se / rămân / umai / miresme. / Strune / neatinse, / ca sufletul / … →
O foarte înceată ființă — ca și cum te-ai plimba / seara, la marginea apei … →
Înserarea se înclină / Și-acum toate-n zări se scurg; / Sus, în blânda lui lumină … →
De ieri, de astăzi, ceasul înserării / e unul singur, de neconceput. / Aprins cleștar, … →
În românește de Andrei Ionescu. / Înserare ce-ai subminat despărțirea noastră. / Înserare tăioasă, încântătoare … →
De ce, oare, înserarea e menită să se așeze / Peste ziua liniștită ce se-alintă-n … →
Prin câmpul de orz, șerpuia o cărare / Pe care treceam după-amiaza târziu, / Când … →
Purpuriul cerului / era brăzdat / de straturi paralele / şi subţiate spre asfinţit, / … →
Când apare înserarea, și cerul e plin de nori / Florăresele din piață, nu mai … →
Încet se schimbă ziua-n strai de seară; / copaci bătrâni îi țes pe crengi vestmânt. … →