inserare

Mircea Ivănescu – Portret

de

O foarte înceată ființă — ca și cum te-ai plimbaseara, la marginea apei strânse de ploaie, undevaîn afara orașului — și soarele încercândsă facă o lumină — și lumina aceastaîn care tu mergi să fie adevărată.Să te opreștilângă apa de acolo unde apa înnegrită se ducepe câmp — în soarele stins.Să te așezi lângă o … Citește mai mult

Johann Wolfgang Von Goethe – Înserarea Se Înclină

de

Înserarea se înclinăȘi-acum toate-n zări se scurg;Sus, în blânda lui luminăStă luceafărul de-amurg.Ce nesigure sunt toate!Cețuri se preling spre culmi,Lacuri doarme-n reflectateAdâncimi cu negrii ulmi.Doar din est ghicesc discreteRazele lunii mijind,Sălcii lungi cu ramuri-pleteAting undele glumind.Jocul umbrei în mișcareTremură-n lună vrăjit,Iar prin ochi trece-o răcoare-nInima ce s-a-mblânzit.

Jorge Luis Borges – Înserarea

de

De ieri, de astăzi, ceasul înserăriie unul singur, de neconceput.Aprins cleștar, mereu la început,inaccesibil vremii și uitării.Oglinzile sunt pentru veșnica-nserarecare-ntr-un tainic cer sălășluiește.În ceru-acela spada își găsește,loc hărăzit, și iazul, fiecarecu arhetipul său, precum Plotinne-nvață-n cărțile-i la număr nouă.Iar scurta viață dată astăzi nouăaidoma e unui ce divin.Așterne umbre blânda înserare,ieri, astăzi, mâine-n veac neschimbătoare.

Jorge Luis Borges – O Despărțire

de

În românește de Andrei Ionescu.Înserare ce-ai subminat despărțirea noastră.Înserare tăioasă, încântătoare și monstruoasă,asemeni unui înger întunecat.Înserare în care gurile noastre au cunoscut intimitatea pură a sărutărilor.Timpul inevitabil se revărsapeste îmbrățișarea inutilă.Făceam risipă de pasiune împreună, nu pentru noi,ci pentru singurătatea ce-avea să vină.Lumina ne-a respins; noaptea sosise în mare grabă.Te-am condus acasă în ceasul de … Citește mai mult

Daniel Vişan-Dimitriu – Vina Din Apus

de

De ce, oare, înserarea e menită să se așezePeste ziua liniștită ce se-alintă-n Soare blândȘi-i așteaptă mângâierea, trup de clipe-abandonândSub atingerea de raze care vin s-o-mbrățișeze?Fermecat de albul zilei, o sărută, o iubește,O învăluie-n căldura șoaptelor cum nu s-au spusȘi-i promite nemurirea zilei fără de apusDacă vrea să îl urmeze, cu iubire, nebunește.Îl privește-nfiorată, înroșită … Citește mai mult

Daniel Vişan-Dimitriu – Cântec în Amurg

de

Prin câmpul de orz, șerpuia o cărarePe care treceam după-amiaza târziu,Când totul ardea și părea un pustiuDin care fugeau, spre păduri, căprioare.Decor nemișcat, suferind în tăcere,C-o boltă albastră privindu-l de susCu milă, senină, știind că-n apusUn vânt va veni, un balsam să-i ofere.Iar norii de ploaie-și vor cerne sfârșitulPe-ntinderea serii din câmpul uscat,În stropi ce-or … Citește mai mult

Rodica Elena Lupu – Înserarea

de

Purpuriul ceruluiera brăzdatde straturi paraleleşi subţiate spre asfinţit,de un albastru lăptos.Parfumul teiloraproape scuturaţise amesteca persuasivcu cel al trandafirilor,îndemnând la căutăriori ostoiri cât mai departede caseşi oameni.Un oftat adânc şi,parcă răspunzândunei chemări tainice,se afundăîn amurgul roşiatical grădinii.Înserarea cobora grăbită.

Romica Puceanu – Florăresele

de

Când apare înserarea, și cerul e plin de noriFlorăresele din piață, nu mai pot să-și vândă floribisFlorăresele, au frumoase zilele.Toate diminețile, când își vând mărfurile.Când apare zorile și răsare soareleToate florăresele, râd că-și vând florilebisFlorăresele, au frumoase zilele.Toate diminețile, când își vând mărfurile.S-au vorbit, seară, de searăC-am nevastă, ca o floareVinde flori frumoasa mea,Asta e … Citește mai mult

Rainer Maria Rilke – Inserare

de

Încet se schimbă ziua-n strai de seară;copaci bătrâni îi țes pe crengi vestmânt.Ești între lumi, și simți cum se separă:spre boltă una, alta spre pământ.Și singur, neaparținând niciunde,nici sumbru precum mutul adăpost,nici sigur că vecia-ți va răspunde,cum suitoarei stele dat i-a fost -.rămâi să descâlcești (de s-ar putea)această viață coaptă, cruntă, mare;și-ți dă prin gând, … Citește mai mult